Sylvain BARBEROT - le ruban de Möbius

Modelajul bustului meu acoperit cu elastomer de siliciu stă pe o plăcǎ de oțel inoxidabil, oglindit. Poziția lui ușor aplecată îl îndeamnă să își privească reflexia. Pielea lui, aripată de porțelan, se topește ca ceara la soare pentru a se răspândi pe suprafața oglinzii. Pare să se detașeze de propria sa piele pentru a acoperi propria lui reflecție și a îneca dublul său. Clipa transmite o gravitate și tensiune; transformarea este iminentă, acolo unde doi protagoniști se află în fața unuia altuia și se confunda. Aici este vorba despre imaginarea analizei muncii artistului... Corpul artistului care privește propria producție, interioritatea sa, ca un străin despre care se ghicește că are porți ce ne pot deschide.
Râzboiul Möbius este o formă geometrică care se desfășoară în spațiu pentru a se încheia pe sine însăși, asemenea semnului infinit în matematică (∞). Modelajul rezultat din propriul nostru torace este acoperit cu materialul folosit pentru realizarea modelajului. Un modelaj, în esență, un mulaj. Râvna se contorsionează și se închide asupra ei însele. În mod similar, aici este corpul artistului privind reflectarea care este el însuși opera artistului, la fel de mult ca reflexia operei sale.
...și bandajul se închide din nou, purtându-se pe piele în adâncimea reflexiei.

Există două versiuni ale acestei opere. Una se bazează pe o placă din oțel inoxidabil oglindit negru, iar cealaltă pe o placă din oțel inoxidabil oglindit gri. Cele două busturi sunt absolut identice.