Matteo Ciffo - Frammenti - Nefertiti

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987). Titlul Frammenti-Nefertiti
- Anul 2026. Ediția nr. 2/8 - Semnată și autenticată de artist, cu certificat de autenticitate
- Materiale: topire la rece din pulberi de marmură și piatră
- Condiții excelente


Colecția FRAMMENTI

Confruntarea cu sculptura clasică reprezintă un element central al acestei colecții. Aceste forme, asociate în mod istoric cu ideea de perfecțiune, veșnicie și memorie colectivă, sunt asumate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și recompozită, dezvăluind natura sa instabilă. Volumul se deschide, se separă în blocuri și fragmente, generând o nouă structură în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideea de perfecțiune ca stare absolută. Ceea ce pare veșnic își dezvăluie vulnerabilitatea. Forma clasică supraviețuiește, dar este transformată: nu mai este simbolul imortalității, ci prezență traversată de timp, expusă la schimbare și restituită într-o nouă dimensiune.



MATTEO CIFFO

Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare centrată pe materia, pe transformarea ei și pe memoria pe care o păstrează. Lucrările mele pornesc dintr-un raport direct cu materiale nobile și complexe precum pulberi de marmură și piatră, pigmenți naturali, Terre Arménie, oxizi și metale. Nu le consider simple instrumente expresive, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilitatea reinnoirii.

Printr-un proces pe care îl văd mai mult ca un ritual decât ca o sculptură: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica pornește din observație și din dorința de a reda viață a ceea ce a fost zdrobit, abandonat sau uitat. Fragments și resturi, adesea provenite din munca altor sculptori, devin materia originară pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja în sine o istorie. Le descompun și le recompon, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia nu mai este ceea ce a fost, ci devine altceva.

Traseul îmbrățișează forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care au avut deja o existență, le descompun și le recompon pentru a genera forme noi și identități noi. Fiecare creație pornește dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un stadiu continuu de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent veșnice și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare imutabil scoate la iveală o natură instabilă, capabilă de reacție, oxidare și transformare în timp. Această condiție face ca materia să devină o parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și cu mediul.
Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar veșnicia se manifestă ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine co-autor, conservând pe suprafață urmele gestului, ale procesului și ale propriei evoluții.

Autodidact, mi-am construit traseul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu vizează controlul, ci Însoțirea materialului în transformarea lui. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmentele, urmele și absențele conviețuiesc și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vivantă. Sculpturile apar ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între persistență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.