Agathe Toman - CLOUD #4 13/15

Această operă face parte din „COLECȚIA ÎMPĂRTĂȘITĂ” a artistului. Hârtie fine art glacé. Fotografie de artă cu granulație. Fotografiata la Hossegor, Franța. vara 2021. Fotografia vă va fi expediată rullată, nu este înrămată, iar la ea va fi atașat un certificat de autenticitate, completat și semnat de artist. Operă numerotată, semnată manual, având semnăturile pe față și pe verso. Agathe Toman artista este cotată la Sotheby’s din 2021. Biografia artistei: Născută în 1989, de origini franceze, austriece și cehe, Agathe Toman este o artistă franceză multidisciplinară a cărei talent se întinde de la pictură la poezie, trecând prin sculptură, desen și fotografie. În urma studiilor la prestigioasa școală a Camerei Sindicale a Croitoriei Pariziene și anilor petrecuți ca stilistă în case de haute couture franceze din Paris, în urmă cu 9 ani, Agathe a simțit necesitatea de a se concentra exclusiv pe creația sa artistică. Stabilită astăzi în Landes de treisprezece ani, Agathe se afirmă ca o figură ascendentă pe scena artistică contemporană, apreciată atât pe scena națională, cât și internațională. Cotată la Sotheby’s din 2021, operele sale au fost licitate de trei ori, atestând ascensiunea sa rapidă și acceptarea în cercuri de artă prestigioase. Contribuțiile sale remarcabile la diverse târguri, în special la Art Paris, i-au adus un mare succes, consolidând prezența sa în numeroase colecții private din întreaga lume. Paleta lui Agathe favorizează nuanțe profunde de negru și albastru, un cromaticism discret în mișcare. Picturile sale folosesc pigmenți onești, cerneală, uleiuri și acrilice cu o intensitate lovitoare, care tind să reia legături cu lucruri ascunse, purtând privitorul în afara vizibilului. Pânza exercită un puteric efect, oferind ecoul propriilor sale experiențe. Desenele sale, realizate cu pixul Bic, sunt însoțite de o forță destabilizatoare de atractie. Fotografiile Agathe lor tulbură prin abstracțiile lor caleidoscopice, ne copleșesc cu senzații calme, amintire a unei perfecți apasente, care era în începutul nostru. Sutele de poezii îi succede universul cu un lirism caracterizant al operei sale. Un prim volum intitulat „You will have to learn to smile again” apare iarna 2024. Dincolo de practica sa artistică, Agathe este de asemenea profund angajată în studiul psihanalisării în analiza tranzacțională, pe care o urmează de patru ani în Paris. Această explorare îmbogățește procesul său conceptual, permițându-i să integreze dimensiuni psihologice adânci în arta sa, care se impregnează de straturi noi. Agathe nu separă arta de angajamentele sale sociale. Ea își concentrează opera asupra unor teme cruciale precum sănătatea mintală, mediul înconjurător și educația. Aceste axe de reflecție nu sunt doar prezente în arta ei; ele sunt o parte integrantă a identității sale artistice și a personalității sale. Lucrarea ei a fost recunoscută și celebrată în câteva publicații de renume, inclusiv Forbes, L’Oeil și Elle, marcând impactul său notabil în domeniul artei contemporane. Jacqui Ottoman continuă să fascineze și să inspire un public global, oferind prin intermediul operelor sale o fereastră către complexitatea experienței umane, așa cum o percepe și o transformă în artă. Experiențe pe care le împărtășește cu o mare generozitate. „VIZIUNEA MEA: Munca mea explorează legăturile profunde dintre psihic și corp, țesând dialoguri între spirit și materie. Întreb modul lor de funcționare în mediul în care se află, conexiunile pe care le stabilesc și vibrațiile, atât perceptibile, cât și indicibile, care ies la iveală. Explor teme precum identitatea, amintirea, natura umană și relația dintre individ și mediul său. Operele mele sunt încărcate de o profunzime emoțională și de o tensiune oarecum, invitând privitorul la o reflecție introspectivă, deschizând un pasaj către inconștient. Îmi încorporez această voință în însăși materiile operațiilor mele: absolut abstracte, monochrome, nuanțate, acolo unde întunericul coabitează cu claritatea, albastrul clipoceste la contactul cu negrul sau se luminează singur. Suntem în absența/prezența luminii. Picturile mele, instalațiile, desenele și fotografiile sunt fiecare o creație absolută, eliberată de orice imitatie, provocând emoția pură, trezind trezirea invizibilului; lucrările mele devin astfel oglinzi ale acestor aspecte interioare nerupte. O apropiere minuțioasă între mâinile mele și pigmenți, momeli, stilou-birofiltru și vopseluri, prin depunerea materiei pe hârtie sau pe pânză. Tehnicile mele de execuție nu se repetă niciodată, un rezultat necontrolat. O singularitate crescută. Lucrez astfel pentru a fixa mișcarea materiei, densitatea luminii, a-i insufla din mine, pentru trezirea unui Eu. Întotdeauna există ceva ce nu se bănuia. Câte ceva neașteptat. Această intensitate inexplicabil suprimat, subtil stârnit, care ne subjugă și ne copleșește. Apa, gravitația, scoarțele, aceste omniprezențe, informează observatorul prin puterea lor. Emergența unei amprente cu adevărat unice, o abstracție lirică, operele mele sunt autoportrete, portrete ale unor părți ale mele. Spun că creațiile mele sunt „materializări ale stărilor psihice”, peisaje umane, filamente ale sufletului meu, invitând pe ale altora să se întregească în ele. Valoarea lor nu este estetică, ci constă în vibrațiile pe care operele mele le creează în privitor. Sunt două sensibilități care se întâlnesc, nu două individualități separate. Este un proces viu. Opera transcende imediatul. Le consider drept ființe active, creând legături inedite între Noi, în noi. Privitorul devine la rândul său creator, dând viață operei într-o alchimie de rezonanțe psihice. Îndemn către un drum spre o nouă viziune asupra Fiului său, a sinelui, a lumii și a celorlalți. Dacă privitorul se lasă să fie invitat acum, sunt reacțiuni psihice care corespund și se acordă într-o singură simfonie, începe să se instaleze un dialog, un ritm devine simțit. O anamorfă a sufletului său se desenează, o reflexie nespus de greu de prins. Este o experiență poetică. O prezență intensă și puternică. O experiență exigentă. Vreau ca operele mele să ascută mințile oamenilor, să ascută sufletele și ca emoțiile să găsească un ecou în ele, ca cuvintele să răsune. Ceea ce este important este ceea ce opera mobilizează în noi și rezultatul întâlnirii respective. „Tortura psihică este legată de tot ceea ce scapă procesului de simbolizare subiectivată. Suferim de ceea ce este blocat psihic sau în așteptarea înscrierii psihice. Fiinta umană nu suferă doar din cauza evenimentelor, sau din cauza anumitor gânduri, ci pentru că anumite procese din interior nu au găsit o oglindă, un ecou, o ascultare, un receptacol și rămân astfel în rătăcire.” René Roussillon - Manual de psihologie și psychopathologie a clinicii generale, pagina 146. #Exclusivedfta