Monroy - Processionarium Sacri Ordinis Praedicatorum - 1679

PROCESIUNEA CA RIT, AUTORITATE ȘI DISCIPLINĂ
Procesionarium-ul Ordinului Sfintei Predicatori, publicat la Roma în 1679 sub autoritatea fratelui Antonij de Monroy, este un document liturgic de o mare importanță pentru a înțelege ritualitatea dominicană în plin secol baroc. Opera codifică procesiunile, momente centrale ale vieții religioase, în care spațiul, cântul și mișcarea devin instrumente ale devoțiunii și ale reprezentării credinței.
O legătorie frumoasă din piele neagră, cu închideri din alamă, perfect conservate. Tipărit cu text roșu și negru, potrivit tradiției liturgice, volumul reflectă un echilibru între funcția practică și solemnitatea estetică. Frontispiciul calcograf și inițialele xilografice contribuie la construirea unui obiect destinat nu numai uzului, ci și celebrării ordinului și a autorității sale spirituale.
VALOAREA DE PIAȚĂ
Cărțile liturgice dominicane din secolul al XVII-lea prezintă o piață interesantă și relativ stabilă: exemplare complete, cu legătorie din vreme și dotări liturgice bine conservate, se situează în general între 700 și 1.000 de euro; prezența clemelor și a frontispiciului gravat poate crește valoarea.
DESCRIERE FIZICĂ ȘI CONDIȚIE
O legătorie frumoasă din piele neagră cu închideri din alamă, perfect conservate, titlu în aur pe petic în spate. Cleme metalice prezente. Frontispiciu calcografic, initials xilografice, text tipărit în roșu și negru. Prezența unor găuri de vierme în frontispiciu și pe unele foi; unele pete de pătare și îngălbeniri. La cărți vechi, cu o istorie de mai multe secole, pot exista unele imperfecțiuni, uneori neobservate în descriere. Pp. (2); 4nn; 486; 2nn; (2).


Titlu complet și autor
Processionarium sacri ordinis Praedicatorum auctoritate apostolica.
Romae, Tinassi, 1679.
Antonij de Monroy.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Processionarium este un instrument esențial pentru reglementarea practicilor liturgice ale Ordinului Dominican, în special în ceea ce privește procesiunile, momente cu un impact vizual și comunitar puternic. În secolul al XVII-lea, în plin Contrareform, Biserica Catolică atribuie o importanță mare ritualității ca mijloc de educare și de implicare a credincioșilor. Ordinul Dominican, angajat în predicare și apărarea ortodoxiei, dezvoltă texte normative care îmbină precizia liturgică cu claritatea executării. Volumul reflectă această necesitate, oferind un model codificat care uniformizează practicile în diverse mănăstiri. Tiparul roșu și negru subliniază distincția dintre text și indicațiile rituale, facilitând utilizarea practică.

BIOGRAFIA AUTORULUI
Antonij de Monroy (Antonio de Monroy, 1634–1715) a fost un cleric dominican spaniol, maestru general al Ordinului Predicatorilor și figură de seamă în Biserica post-tridentină. Sub autoritatea sa au fost promovate reforme și standardizări liturgice, menite să întărească disciplina internă a ordinului și coerența practicilor religioase.

ISTORICUL TIPĂRII ȘI CIRCULAȚIA
Tipărit la Roma în 1679 de Tinassi, volumul aparține producției liturgice oficiale destinate mănăstirilor dominicane. Tirajele erau relativ limitate, dar răspândite de-a lungul ordinului. Esemplarele rămase, adesea utilizate intens, prezintă în mod frecvent urme de uz, făcând ca exemplarele complete cu legătorie integrală și cleme să fie deosebit de apreciate.

BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE
ICCU/OPAC SBN: înregistrări de verificat pentru ediția Roma, Tinassi, 1679
EDIT17: repertorii ale tipăririi italiene din secolul al XVII-lea (intrare Processionarium, Ordine Domenican)
WorldCat: localizări instituționale pentru ediții liturgice dominicane
Baudot, La liturgie catholique à l’époque moderne, pp. 145-160
Jedin, Storia del Concilio di Trento, vol. IV (pentru contextul liturgic post-tridentin)
Cabié, Histoire de la liturgie, pp. 210-225