Anna Banana - “El jardín”

Acest peisaj izvorăște din relatarea lui Adam și Eva; nu reprezintă păcatul ca o ruptură violentă, ci momentul în care ființa umană conștientizează de sine.

Pădurea în nuanțe de verde și roz simbolizează Creația vie, pulsantă, încă frumoasă. Grădina nu dispare.

Rămâne fertilă, rămâne lumină. Dar ceva s-a făcut mai profund: nu mai este inocență, este experiență.

Barca oprită vorbește despre trecere. Adam și Eva nu mai sunt în același loc interior. S-au trezit. Au trecut un prag. Barca nu navigă pentru că reprezintă acel moment suspendat în care ființa umană înțelege propria-i desnudețe, vulnerabilitatea sa, dorința de infinit.

În centru arde un soare roz. Acest soare este Dumnezeu care rămâne.

Nu ca pedeapsă, ci ca prezență tăcută.

Chiar dacă omul se ascunde, lumina nu se ascunde.

Grădina nu se închide total, se transformă.

Această operă vorbește despre primul dezechilibru al inimii umane, dar și despre primul gest de milă, pentru că chiar și după greșeală, Creația rămâne luminată.

Tehnică: acrilic și creion pe pânză