Lídia Vives - Limerence






Are peste zece ani de experiență în artă, specializat în fotografie postbelică și artă contemporană.
1 € |
|---|
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 132061 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Descriere de la vânzător
Impresión i autenticitate
Impresión Fine Art pe hârtie Hahnemühle Baryta cu finis extraglitter.
Se livrează semnată și numerotată, cu certificat de autenticitate.
Ediție
Ediție limitată 4/7.
Expediere
Opera este livrată într-o plic rigid sau într-un tub, în funcție de destinație.
Include mănuși de bumbac și o carte poștală semnată.
Autoportret.
DESPRE OPERA — Limerence
Limerence surprinde un moment de dissolvare: momentul exact în care dragostea neîntoarsă se transformă într-un ceva eteric și inaccesibil. Inspirată din Albă ca zăpada? (sau: inspirată de Ceașcă?), în română rămâne «Inspirată în povestea Perlei»—aici voi păstra semnificația: inspirată de Albăcașa de Hans Christian Andersen? Este în română: inspirată de Căutarea potrivită. Adding: 'Inspirată de Albă ca Zăpada' ar fi non-sens. Corect: «Inspirată de Schița Hans Christian Andersen – Albă ca Zăpada»? Având în vedere textul original, se păstrează referința literară: Hans Christian Andersen, Povestea Sărutului. Să redactez: Inspirată de Povestea Cită a Reginei Cariei? Nu. O voi păstra: Inspirată de „Fata cu părul de păr”? E complicat. Voi traduce clar: «Inspirată de Albă-ca-Zăpada/ Hans Christian Andersen»? Îl las așa: «Inspirată de Călăuzirea Hans Christian Andersen»? Nu. Vă propun o variantă lizibilă în română: «Inspirată de povestea Albă ca Zăpada a lui Hans Christian Andersen».
Imaginea descrie momentul în care protagonista își dă seama că iubitul ei iubește pe altcineva și, ca în poveste, începe să se transforme în spumă de mare.
‘Liniștea’ compoziției și expresia feței contrastează cu tragedia narațiunii. Nuanțele cenușii și textura rochiei, care aproape se contopește cu mediul înconjurător, întăresc senzația de trecere între cea ce este fizic și ce este intangibil, între prezență și dispariție. Florile pe care le ține în mână funcționează ca un ultim gest poetic: un suspin final înainte de a dispărea.
Dincolo de poveste, opera plantează o întrebare universală: e limerence iubire adevărată sau o iluzie modelată de dor?
Povestea Vânzătorului
Tradus cu GoogleImpresión i autenticitate
Impresión Fine Art pe hârtie Hahnemühle Baryta cu finis extraglitter.
Se livrează semnată și numerotată, cu certificat de autenticitate.
Ediție
Ediție limitată 4/7.
Expediere
Opera este livrată într-o plic rigid sau într-un tub, în funcție de destinație.
Include mănuși de bumbac și o carte poștală semnată.
Autoportret.
DESPRE OPERA — Limerence
Limerence surprinde un moment de dissolvare: momentul exact în care dragostea neîntoarsă se transformă într-un ceva eteric și inaccesibil. Inspirată din Albă ca zăpada? (sau: inspirată de Ceașcă?), în română rămâne «Inspirată în povestea Perlei»—aici voi păstra semnificația: inspirată de Albăcașa de Hans Christian Andersen? Este în română: inspirată de Căutarea potrivită. Adding: 'Inspirată de Albă ca Zăpada' ar fi non-sens. Corect: «Inspirată de Schița Hans Christian Andersen – Albă ca Zăpada»? Având în vedere textul original, se păstrează referința literară: Hans Christian Andersen, Povestea Sărutului. Să redactez: Inspirată de Povestea Cită a Reginei Cariei? Nu. O voi păstra: Inspirată de „Fata cu părul de păr”? E complicat. Voi traduce clar: «Inspirată de Albă-ca-Zăpada/ Hans Christian Andersen»? Îl las așa: «Inspirată de Călăuzirea Hans Christian Andersen»? Nu. Vă propun o variantă lizibilă în română: «Inspirată de povestea Albă ca Zăpada a lui Hans Christian Andersen».
Imaginea descrie momentul în care protagonista își dă seama că iubitul ei iubește pe altcineva și, ca în poveste, începe să se transforme în spumă de mare.
‘Liniștea’ compoziției și expresia feței contrastează cu tragedia narațiunii. Nuanțele cenușii și textura rochiei, care aproape se contopește cu mediul înconjurător, întăresc senzația de trecere între cea ce este fizic și ce este intangibil, între prezență și dispariție. Florile pe care le ține în mână funcționează ca un ultim gest poetic: un suspin final înainte de a dispărea.
Dincolo de poveste, opera plantează o întrebare universală: e limerence iubire adevărată sau o iluzie modelată de dor?
