A FARELLO - Ancient Dreams

În „Ancient Dreams”, ne aflam în fața unei opere care nu se mulțumește să ocupe spațiul, ci pare să dorească să reapară cu forță din sedimentul timpului. Sculptura se prezintă ca un rafinat exercițiu al esteticii fragmentului, unde clasicul nu este celebrat ca perfecțiune statică, ci ca o memorie vie și pulsantă.
Opera este structurată pe un contrast puternic între materie și concept:
• Basamento (Visul): Partea inferioară este o încurcătură de citate arheologice. Fața care apare din materia brută evocă seriozitatea divinităților elene, dar este tratată cu o neglijență intenționată care o face să semene cu un artefact abia scos la suprafață. Este „visul antic”, rădăcina culturală care funcționează ca fundație.
• Torso (Realitatea): Din soliditatea stâncii și a mitului se înalță un corp feminin cu forme moi și dure. Tranziția de la temelie la figură este fluidă, aproape organică: femeia nu este „sprijinită” pe istorie, ci este emanarea directă a acesteia. Alegerea nerenderizării la extremități (lipsa capului și a membrelor) mută atenția de la „cine” la „ce”: nu o persoană specifică, ci însăși esența fertilității și a frumuseții fără timp.
Alegerea teracotei conferă operei o senzualitate tactilă. Suprafața nu este lustruită artificial; mai degrabă conservă urmele degetului celui care a modelat, creând un joc de umbre care se modifică în mod radical în funcție de iluminarea ambientală. Într-un context modern, această sculptură funcționează ca o „ancoră”: întrerupe răceala liniilor minimaliste cu căldura pământului ars și cu profunzimea istoriei.
„Ancient Dreams” este un dialog tăcut între ceea ce am fost și ceea ce continuăm să dorim. Autorul reușește în această idee dificilă să redă lutul atât de ușor încât să pară o simplă gând nocturn. Nu este doar o sculptură; este un pod între artefactul muzeal și designul contemporan, un memento că frumusețea, pentru a fi modernă, trebuie să aibă rădăcini adânci.
Un obiect de intensitate rară care, în ciuda dimensiunilor reduse (23 cm), posedă o monumentalitate intrinsică capabilă să domine mediul înconjurător.
Antonio Fariello (1993) este un sculptor și scenograf licențiat cu cele mai mari note și laureă la Accademia di Belle Arti din Florența, cu specializări în Sculptură și Proiectare Plastică pentru decorul scenic. S-a format sub îndrumarea Maestrului Stefano Patti și prin colaborări deosebite (Isabelle Corniere, Laboratorio Corsanini), dezvoltând un profil poliedric care unește arta plastică tradițională cu cerințele scenei cinematografice și teatrale. Activitatea sa expozițională include sedii naționale de prestigiu, printre care Permanente din Milano, Palazzo Bastogi din Florența și Galeria B4 din Bologna. În prezent trăiește și lucrează la Cuneo, continuând căutarea sa artistică între sculptură monumentală, medalistică și scenografie teatrală.