Cicerone - Opera - 1724

GHID WETSTEINIAN CA MAȘINĂ FILOLOGICĂ A ILUMINISMULUI

Acest volum din operele lui Ciceron, tipărit în Amsterdam în 1724 de Wetstein și îngrijit de Isaacus Verburgius, aparține uneia dintre cele mai ambițioase întreprinderi editoriale ale filologiei moderne. Inserat în larga „Series Operum”, volumul mărturisește voința secolului al XVIII-lea de a domina tradiția clasică prin ordine, aranjare și comparație critică. Paginarea continuă, care traversează întreaga serie, face ca volumul să fie parte a unui organism unitar, aproape enciclopedic, în care gândirea ciceroană este reconstruită ca un sistem coerent. Cartea nu este doar un conținut de texte, ci un instrument intelectual: un laborator în care vocea antichității este filtrată, corectată și făcută din nou autoritară pentru Europa luministă.

VALOAREA DE PIAȚĂ
Tomurile individuale ale seriei Wetstein (1724) complete, se situează în general între 300 și 400 de euro pe piața anticariatului; prezența unei antiorare gravate și buna conservarare structurală, ca în cazul prezent, susțin o evaluare în banda superioară.

DESCRIEREA FIZICĂ ȘI STAREA
Legătură de epocă, în pergament rigid, cu știft în piele la dos și titlu aurit. Al zecelea volum aparținând „Series Operum”, cu frontispiciu în roșu și negru și antported gravată figurativ ilustrând o scenă filosofică de învățământ. Text în latină cu aparat critic, scholia și indicarea sistematică a variantelor. Paginarea internă articulată pe opere (ex. De Officiis, Cato Maior, Laelius, Paradoxa Stoicorum etc.). Hârtia cu îngălbenire fiziologică și floruită. La cărțile vechi, cu o istorie pluriseculară, pot exista unele imperfecțiuni, nu întotdeauna sesizate în descriere. Pp. (2); 8nn; 710; (4).

TITELUL COMPLET ȘI AUTORUL
Opera quae supersunt
Amstelaedami, apud Rod. & Gerh. Wetstenios, 1724.
M. Tullii Ciceronis.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Volumul al zecelea al acestei ediții reprezintă o secțiune avansată a colecției, inserată într-un sistem editorial care urmărește reconstruirea integrală a corpului ciceroian după criterii filologice moderne. Verburgius operează pe o tradiție stratificată, îmbinând lecțiile editorilor rinascimentali cu o abordare mai sistematică și comparativă. Continuitatea paginării prin tomuri evidențiază o concepție unitary a operei, care transcende volumul individual pentru a configura un mare edificiu al cunoașterii clasice. Incluziunea comentatorilor antici și a scholia transformă textul într-un spațiu dialogic, unde vocea lui Ciceron se împletește cu secole de interpretări. În acest sens, volumul întruchipează în mod ideal idealul iluminist al ordinii, raționalității și transmisiei critice a cunoașterii.

BIOGRAFIA AUTORULUI
Marco Tullio Cicerone (106–43 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai mari oratori și gânditori ai Republicii romane. Activ în viața politică și juridică, a dezvoltat o vastă producție literară care cuprinde argumentative, trateate retorice, opere filozofice și scrieri morale. Prin operele sale a contribuit în mod decisiv la răspândirea culturii grecești în lumea romană și a devenit un model indispensabil pentru educația umanistă europeană.

ISTORICUL TIPĂRII ȘI CIRCULAȚIA
Operele lui Ciceron au fost printre cele mai răspândite în istoria tiparului occidental, de la incunabule până la mari ediții umaniste venețiene și pariziene. În secolele XVII-XVIII, Țările de Jos au devenit un centru fundamental al filologiei clasice, cu editori ca Wetstein care au produs ediții critice destinate unui public academic internațional. Seria din 1724 reprezintă o fază de consolidare a acestei tradiții, caracterizată de rigurozitate științifică și o amplă circulație în bibliotecile europene.

BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE
ICCU/OPAC SBN: identificarea de verificat pe volumul specific (Series Operum, vol. X, Amsterdam 1724)
WorldCat: Cicero, Opera, Wetstein, 1724 (record multipli pentru tomuri)
Brunet, Manuel du libraire, II, pp. 27–35 (Cicéron, edizioni olandesi)
Graesse, Trésor de livres rares, II, pp. 129–135
Harwood, View of the Various Editions of the Greek and Roman Classics, pp. 138–145
Sandys, A History of Classical Scholarship, vol. II, pp. 350–360