Bachibouzouk (1977) - Warhol vs Banksy vs Hirst

Superb lucru al artistului orașului Bruxelles Bachibouzouk.

În această serie, artistul bruxellez Bachibouzouk joacă șotron cu istoria artei, ca un copil prea curios care ar fi pus mâna pe un muzeu și pe o bombă de vopsea. Prin „Tomato Soup Can”, el orchestrează o coliziune zglobie, improbabilă, între treiGiganți ai artei contemporane: Warhol, Banksy și Hirst. Un tricentrism pop, urban și clinic, supus mașinării aerosolilor, cum știe doar Bachibouzouk să o facă.

Punctul de plecare, desigur, este posterul Banksy, care este deja un indiciu (sau un ghidaj al ghidajului) la celebra Campbell’s Soup a lui Andy Warhol. Bachibouzouk se strecoară acolo ca al patrulea musketeer, dar înarmat nu cu o sabie, ci cu buline — acele faimoase puncte obsesive ale lui Damien Hirst, pe care le așază cu grijă pe fiecare doboară. Rezultatul: un dialog între trei estetic0;ți, dintre care niciuna nu cerea interlocutor… și totuși, împreună, încep să vorbească, tare, și chiar să râdă.

Aerosolii, alese cu grijă într-o paletă vibrantă, vin să deschidă porțile moștenirii prea cuminti a atelierelor. Fiecare culoare pare să proclame: „Și dacă arta contemporană s-ar opri trei minute din a se lua în serios?”
Dar în spatele umorului, există un gând real: Bachibouzouk interoghează repetiția industrială a icoanelor artistice. Ce devine un simbol când e copiat, apoi copiat iar copia, apoi vopsit peste referințele însăși deja derivate? Poate ceva mai onest: o operă care acceptă că nu s-a născut singură, ci într-un bâzâit cultural, într-un carnaval de imagini și de deturnări.

Fără a suprapune aceste straturi de referințe, artistul transformă doza — obiect banal, simbol de consum, fetiș pop — într-o metaforă a epocii noastre saturate: totul a fost deja văzut, remixat, derivat… și totuși, datorită unui gest unic (și unor spray-uri bune), apare ceva nou. Puțin asemănător cu cât, în timp ce te rotești într-un muzeu de oglinzi, ajungi să-ți vezi propriul tău reflex.

Cu mult spirit, o aplecare de irreverență și o luciditate veselă, Bachibouzouk ne reamintește că arta poate fi în primul rând un joc: un joc serios, da, dar totuși un joc. Iar în acest joc, Tomato Soup Can-urile sale sunt piesele care sări năvălesc peste toate porțile închise.