Barberot Sylvain - suspended spaces

Această operă este un mulaj al bustului meu, realizat din spumă poliuretanică și acoperit cu un voal de pânză neagră. Face referire la sculptura italiană de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Aceste opere, deseori în marmură, reprezintă corpuri feminine complet acoperite cu o acuratețe tulburătoare. O operă de artă este, prin însăși esența sa, o vanitate. Ea reflectă dorința artistului de a se obiectiva pentru a supraviețui trecerii timpului și răspunde vanității ideii de artist demiurg. Memoria nu este fixată, rămâne a veni fără a se ancora vreodată într-un infinit. Dispariția ei este singura sa cale. Această operă este de agățat pe perete.

Artist internațional al cărui lucru se bazează pe dicotomia care există între memoria și uitare. Memoria este, din punctul meu de vedere, elementul indispensabil care leagă corpul nostru de lume. Totuși, în vreme ce cultura noastră se străduiește să fixeze istoria cu dalta, mă străduiesc să inhib, să deconstruiesc, ba chiar să îmi șterg propria memorie. Vastă întreprindere este exercițiul uitării… Corpul este doar suportul acestei memorii de care depinde, ba chiar este înfierat de ea. Ea îl construiește, îl modelează și îl transformă. Iar dacă anamneză se traduce din greacă ca revenirea amintirii, din partea mea eu o urmăresc pentru a mă despărți de ea.