Bachibouzouk (1977) - Warhol vs Banksy vs Hirst

O lucrare superbă a artistului din Bruxelles, Bachibouzouk.

În această serie, artistul din Bruxelles Bachibouzouk joacă în leapşa peste istoria artei ca un copil prea curios care ar fi pus mâna pe un muzeu și pe o bombă de vopsea. Prin aceste „Tomato Soup Can”, el orchestrează un coliziune fericit imposibilă între trei giganți ai artei contemporane: Warhol, Banksy și Hirst. Un tricentrisme pop, urban și clinic, trecut prin măcinarea cu spray-uri aerosol, cum știe doar Bachibouzouk să o facă.

Punctul de plecare, evident, este posterul lui Banksy, el însuși deja un clain? (sau o aluzie) la celebra Campbell’s Soup a lui Andy Warhol. Bachibouzouk se strecoară acolo ca al patrulea muschetar, dar înarmat nu cu o sabie, ci cu dots — acei faimoși puncte obsesionale ai lui Damien Hirst, pe care îi aplică cu grijă pe fiecare conservă. Rezultatul: un dialog între trei estetici cărora niciuna nu cerea interlocutor... și totuși, împreună, ele încep să vorbească, tare, și chiar să râdă.

Aerozele, alese cu grijă dintr-o paletă vibrantă, vin să contrazică moștenirea prea cuminte a atelierelor. Fiecare culoare pare să proclame: „Și dacă arta contemporană ar înceta să se ia prea înSerios trei minute?”

Dar în spatele umorului, o gândire adevărată: Bachibouzouk interoghează repetarea industrială a icoanelor artistice. Ce devine un simbol când este copiat, apoi copiat copia, apoi vopsit peste referințele deja derivate? Poate ceva mai cinstit: o operă care acceptă că nu s-a născut singură, ci într-un zbucium cultural, un carnaval de imagini și de deturnări.

Superponând aceste straturi de referințe, artistul transformă conserva — obiect banal, simbol al consumului, fetiș pop — într-o metaforă a epocii noastre saturate: totul este deja văzut, remixat, derivat… și totuși, datorită unui gest aparte (și câteva sprayuri bune), apare ceva nou. Puțin ca și cum, rostogolindu-ne printr-un muzeu de oglinzi, am ajunge să zărim propriul nostru reflex.

Cu mult spirit, un strop de irreverence și o luciditate plină de bucurie, Bachibouzouk ne amintește că arta este poate înainte de toate un joc: un joc serios, da, dar totuși un joc. Iar în acest joc, Tomato Soup Can sunt piesele care rup toate lacătele.