Sylvain Barberot - Suspended spaces






Deține o diplomă de licență în istoria artei și un master în arte și management cultural.
56 € |
|---|
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 132571 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Suspended spaces de Sylvain Barberot (2026) este o sculptură contemporană de bust în poliuretan negru, modelată în țesătură, semnată manual, fabricată în Franța, cu dimensiunile 89,5 cm înălțime, 45 cm lățime, 30 cm adâncime, greutate 2,85 kg, anul 2026.
Descriere de la vânzător
Acest lucru este un mulaj al bustului meu, realizat din spumă de poliuretan și acoperit cu un voal de țesătură neagră. El face referire la sculptura italiană de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Aceste opere, deseori din marmură, reprezintă corpuri feminine complet acoperite de voal, cu o precizie tulburătoare.
O operă de artă este prin însăși esența o vanitate. Ea reflectă dorința artistului de a se obiectiva pentru a supraviețui timpului și răspunde vanității ideii artistului demiurg. Memoria nu este fixată, rămâne a fi viitoare, fără a se ancora într-un infinit. Dispariția ei este singura sa cale.
Artist internațional a cărui lucru se bazează pe dicotomia existentă între memoria și uitarea.
Memoria, în opinia mea, este elementul indispensabil care leagă corpul nostru de lume. Cu toate acestea, iar pe măsură ce cultura noastră se străduiește să însceneze istoria cu Dalta, mă străduiesc să inhibez, să deconstruiesc, ba chiar să șterg propria mea memorie. O întreprindere vastă, exercițiul uitării…
Corpul este doar suportul acestei memorii de care este dependent, ba chiar necesar. Ea îl construiește, îl modelează și îl transformă. Iar dacă anamneza se traduce din greacă ca ridicarea amintirii, pentru mine o urmăresc pentru a mă separa mai bine de ea.
Acest lucru este un mulaj al bustului meu, realizat din spumă de poliuretan și acoperit cu un voal de țesătură neagră. El face referire la sculptura italiană de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Aceste opere, deseori din marmură, reprezintă corpuri feminine complet acoperite de voal, cu o precizie tulburătoare.
O operă de artă este prin însăși esența o vanitate. Ea reflectă dorința artistului de a se obiectiva pentru a supraviețui timpului și răspunde vanității ideii artistului demiurg. Memoria nu este fixată, rămâne a fi viitoare, fără a se ancora într-un infinit. Dispariția ei este singura sa cale.
Artist internațional a cărui lucru se bazează pe dicotomia existentă între memoria și uitarea.
Memoria, în opinia mea, este elementul indispensabil care leagă corpul nostru de lume. Cu toate acestea, iar pe măsură ce cultura noastră se străduiește să însceneze istoria cu Dalta, mă străduiesc să inhibez, să deconstruiesc, ba chiar să șterg propria mea memorie. O întreprindere vastă, exercițiul uitării…
Corpul este doar suportul acestei memorii de care este dependent, ba chiar necesar. Ea îl construiește, îl modelează și îl transformă. Iar dacă anamneza se traduce din greacă ca ridicarea amintirii, pentru mine o urmăresc pentru a mă separa mai bine de ea.
