Paolo Fedeli - Dentro New York

PAOLO FEDELI s-a născut în Toscana în 1957. A urmat Institutul de Arte din Siena, obținând diploma de Maestru în Arte. A organizat numeroase expoziții personale în Italia și în străinătate. Dintre altele, Ucraina, Franța, Rusia, Spania, Roma și multe altele. Este prezent în mai multe Expoziții Permanente. Operele sale figurează în numeroase colecții publice și private. Activitatea sa a fost recensită în reviste și ziare naționale și internaționale. A participat la cele mai importante programe/manifestări colective de artă naționale, obținând citări importante și recunoaștere critică. Din 1979 până în prezent se poate lăuda cu nu mai puțin de o sută șaptezeci și șase Premii I la concursuri de pictură. Paolo Fedeli este un cântăreț arc al naturii.

SPUN CEI DESPRE EL:

Paolo Fedeli este pictor al eleganței absolute, narator al unor întâmplări improbabile și necunoscute, al unor întrebări fără răspuns.
Tulbura lui vagabondajul între Toscana și metropola anonimă a unui Occident contemporan, unde toate peisajele arhitecturale se aseamănă în absurditatea globalizării, poate părea, de asemenea, surprinzător. Așa cum este de altfel și schimbarea limbajului său. Totuși vedem o legătură subțire între bordeie, coline, ceruri limpezi, luminile nocturne, străzile lucioase de umezeală, atmosferele murdare de fum: nu există ființe vii, de parcă oamenii, cotidianul, munca, iubirea, ura, competiția, veghei, somnul, au eluzat imaginarul artistului, care a dorit să excludă din poezia sa orice referință la social sau, mai bine zis, la verism. Probabil poetul francez Paul Verlaine ar fi fost de acord cu el, făcând distanțele cuvenite între cuvinte și culori:

Este necesar apoi să nu-ți alegi cuvintele fără vreun mic eroare:
Nimic nu este mai drag decât cântecul cenușiu în care incertitudinea se unește cu precizia.
Îndepărtează-te cât poți de înțepătoarea bravadă, de spiritul crud și de râsul impur; care fac să plângă ochii cerului albastru!
Ia elocvența și răsucește-i gâtul!
Așadar iată cheia de lectură pentru Paolo Fedeli: autoreferențialitatea și surprinderea, le-a înlocuit cu vagitatea incertitudinii. Retorica cotidianului și zgomotul vocilor disonante le-a înlocuit cu tăcerea suspendată a absenței. Reprezentarea a ceea ce se poate recunoaște a fost înlocuită cu sublimarea poeziei vizuale.

Paolo Levi