Giovenale - Satire - 1804

GIOVENALE ÎN SATOALELE NAPOLEONEENE - ÎNTRE SATIRĂ ȘI MORALĂ BURGHEZSĂ
Această ediție elegantă milaneză a Satirilor lui Iuvenal, traduse de Pietro (sau mai corect G.) Giordani, se încadrează în climatul artistic plin de fervor al Italiei napoleonice, unde recuperarea clasivilor latini dobândește nu doar valoare filologică, ci și civică și morală. Iuvenal, poetul indignării și al denunțării corrosive, este filtrat aici prin sensibilitatea neoclasică și patriotică a lui Giordani, figură centrală a primului secol al XIX-lea italian. Rezultatul este o operă care păstrează forța polemică a originalului, dar o recitește într-o cheie pedagogică, transformând satira romană într-un instrument de educare a cetățeanului modern. Obiectul-libru, cu legatura sa sobridă, reflectă într-un mod perfect această tensiune dintre rigoarea clasică și noua funcție civică a literaturii.
VALOAREA PIAȚEI
Editionele italiene ale primului secol al XIX-lea ale Satirelor lui Iuvenal, în special în traducerea lui Giordani și în legătorie de acea perioadă, se situează în mod general între 450 și 700 de euro. Exemplare bine conservate, complete și cu legături decorative pot ajunge la 800–1.000 de euro. Prezentul exemplar, pentru integritatea și calitatea legăturii marmorizate, se poziționează probabil în seg­menul mediu-înalt al pieței.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI CONDIȚIE
2 volume; legătorie din vremea aceea în pielie într-o jumătate maro cu plăci refăcute în hârtie marmorită, dorsi netezi cu firide și titluri imprimate în aur, indicarea volumelor pe spate. Foi cu ușoară îngălbenire și câteva florăiri răspândite, mai evidente la primele foi; margini ample. Legătură solidă. Bun exemplar, bine conservat în ansamblu.
Paginare:
Vol. I: [2], XXIV, 312 p.
Vol. II: [2], 328 p.
La cărți vechi, cu o istorie de secole, pot fi prezente unele imperfecțiuni, nu întotdeauna menționate în descriere.

titlu complet și autor
Satire de Iuvenal, traduse de G. Giordani.
Milano, de tipografia si fonderia Genio, 1804.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Satirele lui Iuvenal reprezintă unul dintre vârfurile literaturii latine prin intensitatea polemicii și forța expresiei. Printr-un limbaj tăios și imagini adesea violente, poetul denunță corupția morală a Romei imperiale, punând la îndoială vicii privați și degenerări publice. Traducerea lui Giordani se înscrie într-un moment crucial al culturii italiene, când redescoperirea clasice devine instrument de formare civică și politică. Giordani nu se limitează să traducă: interpretează, mediază și într-o anumită măsură moralizează, adaptând satira anticǎ la gustul și cerințele unui public modern. Opera devine astfel un pod între două lumi: Roma imperială și Italia preunitară, unite de necesitatea comună de a reflecta critic asupra societății.

BIOGRAFIA AUTORULUI
Decimus Iunius Iuvenal, născut probabil la Aquino între secolul I și al II-lea d.Chr., este unul dintre cei mai importanți poeți satirici latini. Activ sub împărații Domitian, Traian și Hadrian, este autorul a șaisprezece satire în versuri cât voce, renumite pentru violența expresivă și tonul moralizator. Opera sa a influențat profund tradiția satirică europeană, de la Boileau până la Swift și Leopardi.
Pietro Giordani (1774–1848), om de litere și traducător, a fost o figură centrală a neoclasicismului italian. Prieten și mentor al lui Leopardi, a susținut o idee despre literatură ca instrument civil și moral, promovând răspândirea clasice în limba italiană.

ISTORIE DE TIPĂRIRE ȘI CIRCULAȚIE
Traducerea lui Giordani a Satirelor lui Iuvenal a avut o circulație modică la începutul secolului al XIX-lea, în ton cu interesul reînnoit pentru clasici latini promovat de mediile academice și patriotice. Ediția milaneză din 1804 reprezintă una dintre primele mărturii ale acestui proiect cultural, susținut de tipografii active în contextul napoleonic. Ristampe ulterioare, în cursul secolului al XIX-lea, au contribuit la consolidarea norocului lui Iuvenal în Italia, deseori prin versiuni adaptate gustului contemporan.

BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE
ICCU/OPAC SBN: înregistrare pentru „Satire de Iuvenal traduse de G. Giordani”, Milano, 1804.
Cat. BnF: Juvenal, Satires, ediții italiene din sec. XIX, comparație tipografică.
Graesse, Trésor de livres rares, IV, p. 478 (căpăt Juvenalis).
Brunet, Manuel du libraire, III, col. 562–565 (Juvenal, traduceri și ediții).
Gamba, Serie dei testi di lingua, nr. 2093 (editiile autorilor clasici traduse în italiană).