Bachibouzouk (1977) - Warhol vs Banksy vs Hirst

Superb lucru al artistului bruxellez Bachibouzouk.

În această serie, artistul bruxellez Bachibouzouk joacă de-a săritoarea cu istoria artei, ca un copil prea curios care ar fi pus mâna pe un muzeu și pe o pompă de vopsea. Prin aceste „Tomato Soup Can”, el orchestrează ocolire într-un șoc fericit de improbabil între trei giganți ai artei contemporane: Warhol, Banksy și Hirst. Un tricentrism pop, urban și clinic, supus măcinării prin spray, cum doar Bachibouzouk știe să-l facă.

Punctul de plecare, desigur, este posterul Banksy, însă el însuși face déjà cuplu (sau o aluzie a aluziei) la iconicul Campbell’s Soup al lui Andy Warhol. Bachibouzouk se strecoară acolo ca al patrulea musketier, dar armă nu un de o sabie, ci de puncte — acele faimoase puncte obsesionale ale lui Damien Hirst, pe care le așază cu grijă pe fiecare conservă. Rezultatul: un dialog între trei estetică care niciuna nu cerea interlocutor… și totuși, împreună, încep să vorbească tare, chiar să râdă.

Spray-urile, alese cu grijă dintr-o paletă vibrantă, vin să iasă din colo în expected să contrazică moștenirea prea sobră a atelierelor. Fiecare culoare pare să proclame: „Și dacă arta contemporană s-ar opri din a se lua în serios trei minute?”
Dar în spatele umorului, există un gând adevărat: Bachibouzouk interoghează repetiția industrială a icoanelor artistice. Ce devine un simbol când este scris în plural, apoi copiatul copiilor, apoi vopsit peste referințele deja derivate? Poate ceva mai cinstit: o operă care acceptă că nu s-a născut singură, ci într-un rumoş cultural, un carnaval de imagini și de deturnări.

Superpozând aceste straturi de referințe, artistul transformă doza — un obiect banal, simbol de consum, un fetish pop — într-o metaforă a epocii noastre saturate: totul este deja văzut, remixat, derivat… iar totuși, datorită unui gest singular (și câteva spray-uri bune), apare ceva nou. Puțin ca și cum, în timp ce te rotești într-un muzeu de oglinzi, sfârșești prin a-ți surprinde propria reflecție.

Cu mult spirit, o urmă de irreverență și o luciditate voioasă, Bachibouzouk ne amintește că arta poate fi, înainte de toate, un joc: un joc serios, da, dar totuși un joc. Și în acest joc, Tomato Soup Can sunt piesele care sar toate lacătele.