Orlando Lensi (1919-1987) - Amazzoni

Orlando Lensi (1919-1987) — Amazzoni, Ulei pe lemn, 1961

Rafinat ulei pe lemn de Orlando Lensi — pictor din Empoli activ în partea a doua a secolului XX — datat 1961, înfățișând o scenă cu cai într-un peisaj visător, traversat de o lumină caldă și crepusculară.
Opera arată o pictură liberă, sintetică și puternic evocatoare: caii nu sunt descriși într-un sens naturalist, ci reduși la forme esențiale, aproape arhaice, scufundați într-o atmosferă suspendată. Construția peisajului, tensiunea cromatică și utilizarea expresivă a liniei evocă impulsuri ale modernismului german, în special moștenirea lui Ernst Ludwig Kirchner și a grupului Die Brücke, în care datul real este transformat prin culoare, ritm și deformare expresivă.
Alături de aceste ascendențe nord-europene, opera dialoghează și cu experiențe italiene ale perioadei postbelice, în special cu cercetarea asupra figurii calului și a dimensiunii sale simbolice, care își are unul dintre vârfuri în Marino Marini. Ca în Marini, chiar aici calul devine o imagine arhetipală, suspendată între memorie clasică, forță primitivă și neliniște formală modernă.
Paleta, jucată pe ocru, portocalii, albaștri și brunuri, conferă compoziției o vibrație luminoasă intensă. Soarele roșu la orizont, munții stilizați și figurile equine construiesc o scenă cu caracter aproape mitic, mai mult mentală decât descriptivă.
Schița subțire și aproape transparentă a uleiului lasă să apară fibra caldă a tablei, transformând lemnul dintr-un suport simplu într-un element expresiv viu, din care caii și peisajul par să iasă ca prezențe arhaice, suspendate între viziune, memorie și simbol.

Semnat și datat în partea de jos la dreapta.

Dimensiuni: doar tablou cm 32 x 42,5; cu ramă cm 58 x 68. Rama trebuie considerată o omagiu din partea vânzătorului.

Stare de conservare: bună, cu semne normale de trecere a timpului compatibile cu vârsta/operei. Se recomandă observarea atentă a fotografiilor, parte integrantă a descrierii.

Împachetare atentă și expediere națională/internațională urmărită via curier.

Informații biografice.
Orlando Lensi a fost un pictor și artist tuscan activ în a doua jumătate a secolului XX, legat în mod special de mediul artistic din Empoli și de sezonul cultural din perioada de după război, în care s-au format grupuri, cercuri și inițiative expoziționale locale în dialog cu tradiția figurativă florentină și florentină/toscana.
În 1957 a fost printre fondatorii Cercului Amatorilor Arte Figurative din Empoli, alături de alți protagoniști ai scenei artistice locale. Cercul a avut un rol important în promovarea artei contemporane pe teritoriu, organizând expoziții, întâlniri și activități culturale. Încă din 1959 Lensi a susținut o expoziție personală în sălile Pro Loco de la Palazzo Ghibellino din Empoli, confirmând integrarea sa în peisajul artistic local.
Producția sa se situează în cadrul unei figurări solide și materiale, legate de sensibilitatea toscă pentru desen, compoziție și redarea expresivă a figurii. Pe lângă pictură, Lensi s-a ocupat și de ceramică și relief, cum o demonstrează opere documentate astăzi în colecții publice empoleze și sanminiate. Dintre acestea se amintesc basoreliefuri ceramice semnate, opere cu subiect figurativ și compoziții pe tema umană și narativă, care relevă un interes constant pentru sinteza formei, culoare și calitatea artisanală a materialului.
În 1978 a realizat și un basorelief pentru tabernacolul Maicii Domnului Tosța la Calasanzio din Empoli, semn al considerației cuvenite ca artist capabil să lucreze și pentru comenzi publice și devoționale.
După moartea sa, orașul Empoli i-a dedicat un-dipemorială expoziție la Palatul Comunal, desfășurată între 15 și 31 martie 1997. Câteva dintre operele sale sunt astăzi conservate sau documentate în colecțiile civice, confirmând rolul său între maeștrii empolesi ai secolului XX.
Artist cu o cultură figurativă solidă, Lensi reprezintă o voce semnificativă a picturii toscane postbelice: un autor legat de teritoriu, dar capabil să exprime, prin pictură și ceramică, o cercetare formală personală, bazată pe echilibrul compozițional, intensitatea cromatică și atenția la materie.
Orlando Lensi aparține acelei generații de artiști toscani din secolul XX care, deși au menținut legături cu tradiția figurativă, au știut să se confrunte cu cerințele cele mai moderne ale picturii europene. În această operă din 1961, figurarea se îndepărtează de simplul peisaj naturalistic pentru a purta o valoare mai simbolică și expresivă. Sinteza formelor, forța culorii și tema cailor dezvăluie un limbaj actualizat în cercetările modernismului internațional, dar rescris cu o sensibilitate italiană și cu o venă lirică personală.