Matteo Ciffo - Frammenti - Venere

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987). Titlul Fragments-Venera
- Anul 2026. Ediția nr. 3/8 - Semnată și autenticată de artist, cu certificat de autenticitate
- Material: Turnare la rece a pulberilor de marmură și piatră
- Condiții excelente



Colecția FRAMMENTI

Compararea cu sculptura clasică reprezintă un element central al acestei colecții. Acele forme, istoric asociate cu ideea de perfecțiune, eternitate și memorie colectivă, sunt asumate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și reancadrată, dezvăluind propria sa natură instabilă. Volumul se deschide, se separă în blocuri și fragmente, generând o nouă structură în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideea de perfecțiune ca stare absolută. Ceea ce pare etern dezvăluie propria vulnerabilitate. Forma clasică supraviețuiește, dar transformată: nu mai este simbol al nemuririi, ci prezență traversată de timp, expusă la schimbare și restituită într-o nouă dimensiune.



MATTEO CIFFO

Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare axată pe materia, pe transformarea sa și pe memoria pe care o păstrează. Lucrarea mea pornește dintr-o relație directă cu materiale nobile și complexe precum pulberi de marmură și piatră, pigmenți naturali, pământuri armene, oxizi și metale. Nu le consider simple instrumente expresive, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilitate de renaștere.

Printr-un proces pe care îl văd mai mult ca un ritual decât ca o actiune sculpturală: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica se naște din observație și din dorința de a reda viață ceea ce a fost frânt, abandonat sau uitat. Fragmentele și deșeurile, adesea provenite din lucrul altor sculptori, devin materie originară pentru lucrările mele.

Este vorba despre materiale care aduc deja în ele o poveste. Le descompun și le recompoz, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei condiții noi. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să fie ceea ce a fost și devine ceva altceva.

Calea capătă forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care au avut deja o existență, le descompun și le recompoz pentru a genera forme noi și identități. Fiecare creație pornește dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un stat continuu de schimbare.

Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent eterne și indistructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ce pare imutabil dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face ca materia să devină parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și mediul.

Perfecțiunea cedează loc fragilității, iar veșnicia se manifestă ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine co-autoare, păstrând pe suprafață urmele gestului, ale procesului și ale evoluției sale.

Autodidact, mi-am construit drumul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu vizează controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmente, urme și absențe conviețuiesc și se regenerează.

Această practică explorează materia ca arhivă vivantă. Sculpturile emerg ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între persistență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.