Bachibouzouk (1977) - Warhol vs Banksy vs Hirst

Superbă muncă a artistului bruxellez Bachibouzouk.

În această serie, artistul bruxellez Bachibouzouk joacă leapșa prin istoria artei ca un copil prea curios care a pune mâna pe un muzeu și o vopsea. Prin aceste „Tomato Soup Can”, el orchestrează o ciocnire încântător de improbabilă între trei giganți ai artei contemporane: Warhol, Banksy și Hirst. Un tricentrism pop, urban și clinic, trecut printr-un burete de aerosol, cum numai Bachibouzouk știe să-l facă.

Punctul de plecare, desigur, este posterul Banksy, el însuși un clin d’œil (sau un clin d’œil al clin d’œil) la celebra Campbell’s Soup a lui Andy Warhol. Bachibouzouk se strecoară acolo ca al patrulea muschetar, dar înarmat nu cu o sabie, ci cu puncte — acele faimoase puncte obsesionale ale lui Damien Hirst, pe care le așază cu grijă pe fiecare doboșă. Rezultatul: un dialog între trei esteticii dintre care niciuna nu solicita interlocutor… și totuși, împreună, încep să vorbească tare și chiar să râdă.

Aerosolii, atent aleși într-o paletă vibrantă, vin să desăvârșească moștenirea prea modestă a atelierelor. Fiecare culoare pare să proclame: „Și dacă arti contemporan să nu se mai ia atât în serios trei minute?”
Dar în spatele umorului, există un adevărat gând: Bachibouzouk interoghează repetiția industrială a icoanelor artistice. Ce devine un simbol când este copiat, apoi copiat copia, apoi vopsit peste propriile referințe deja derivate? Poate ceva mai onest: o operă care acceptă că nu s-a născut singură, ci într-un huruit cultural, un carnaval de imagini și de deturnări.

Superponând aceste straturi de referințe, artistul transformă doborâta — obiect banal, simbol al consumului, fetiș pop — într-o metaforă a erei noastre saturate: totul a fost deja văzut, remixat, derivat… și totuși, datorită unui gest unic (și câtorva sprayuri bune), ceva nou răsare. Puțin ca și cum, după ce teoor se învârte printr-un muzeu de oglinzi, ți s-ar părea propria ta reflexie.

Cu mult spirit, un strop de neînfrânare și o luciditate veselă, Bachibouzouk ne amintește că arta este poate în primul rând un joc: un joc serios, da, dar totuși un joc. Și în acest joc, Tomato Soup Can sunt piesele care declanșează toate lacătele.”