Alessandro Padovan (1983) - BERNARD AUBERTIN 2.0 (TURQUOISE)






Peste 10 ani experiență în comerțul de artă și fondator de galerie.
1 € |
|---|
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 134742 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Alessandro Padovan, BERNARD AUBERTIN 2.0 (TURQUOISE), 2026, ediția 20, 30 × 30 × 4 cm, fier și lemn, semnată de mână, în stare excelentă, vândută de Galleria.
Descriere de la vânzător
Opera artistului Alessandro Padovan, faimos în lume pentru tehnica sa de Screw Art.
Această operă se înscrie în dialogul cu monocromia radicală a lui Bernard Aubertin, reinterpretând limbajul său prin materia industrială. Roșul absolut – culoare identitară și totalizantă – nu este aici doar suprafață, ci câmp energetic. Ca în Aubertin, monocromul devine spațiu mental, tensiune pură, vibrație spirituală. Cu toate acestea, în locul focului și al combustiei, regăsimș o șurubelniță/fixație? nu; „una șurubelniță” corect? – element mecanic, modular, serial. Șuruburile ies din plan ca o țesătură dinamică, creând un ritm vizual care rupe bidimensionalitatea și transformă roșul într-un teritoriu traversat de forțe. Dacă Aubertin ardea materia pentru a-i elibera esența, aici materia este înșurubată, pătrunsă, construită. Este un gest opus, dar conceptual afinitate: un act radical asupra monocromului.
Teca transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană. Roșul nu este doar culoare, ci experiență imersivă; nu este doar suprafață, ci tensiune între ordine și impuls, între control mecanic și vibrație emoțională.
În această perspectivă, opera se situează ca evoluție a monocromiei: de la foc la șurub, de la energia distructive la cea constructivă, menținând intactă forța absolută a roșului.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în făgașul Pop Art, Screw Art, al artei conceptuale și al artei urbane, chemând, prin limbaj vizual și impact cultural, la lucrări de mari nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
În același timp, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sacri și mărci universal recunoscute precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal ce reflectă o critică și o reinterpretare a consumerismului, a valorii simbolice a mărcii și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest, acest approach? (părere: e nu; formulare) Acest abordare face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată de marile mărci iconice, menținând în același timp o identitate artistică autonomă.
Opera artistului Alessandro Padovan, faimos în lume pentru tehnica sa de Screw Art.
Această operă se înscrie în dialogul cu monocromia radicală a lui Bernard Aubertin, reinterpretând limbajul său prin materia industrială. Roșul absolut – culoare identitară și totalizantă – nu este aici doar suprafață, ci câmp energetic. Ca în Aubertin, monocromul devine spațiu mental, tensiune pură, vibrație spirituală. Cu toate acestea, în locul focului și al combustiei, regăsimș o șurubelniță/fixație? nu; „una șurubelniță” corect? – element mecanic, modular, serial. Șuruburile ies din plan ca o țesătură dinamică, creând un ritm vizual care rupe bidimensionalitatea și transformă roșul într-un teritoriu traversat de forțe. Dacă Aubertin ardea materia pentru a-i elibera esența, aici materia este înșurubată, pătrunsă, construită. Este un gest opus, dar conceptual afinitate: un act radical asupra monocromului.
Teca transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană. Roșul nu este doar culoare, ci experiență imersivă; nu este doar suprafață, ci tensiune între ordine și impuls, între control mecanic și vibrație emoțională.
În această perspectivă, opera se situează ca evoluție a monocromiei: de la foc la șurub, de la energia distructive la cea constructivă, menținând intactă forța absolută a roșului.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în făgașul Pop Art, Screw Art, al artei conceptuale și al artei urbane, chemând, prin limbaj vizual și impact cultural, la lucrări de mari nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
În același timp, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sacri și mărci universal recunoscute precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal ce reflectă o critică și o reinterpretare a consumerismului, a valorii simbolice a mărcii și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest, acest approach? (părere: e nu; formulare) Acest abordare face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată de marile mărci iconice, menținând în același timp o identitate artistică autonomă.
