Joan Riera Ferrari (1942-2017) - Cala Mallorca

Joan Riera Ferrari (1942-2017)

Joan Riera Ferrari (Manacor, 1942 - 2017)

Joan Riera se naște în Manacor și foarte curând va trăi ceea ce va fi cea mai traumatizantă experiență a sa: în 1950, mama lui moare pentru ca el să împlinească 8 ani. Atunci îi este pusă în mână o cutie cu carioci, iar el realizează cu ele primele desene. Va trebui să se mutile în Barcelona, 12 ani mai târziu, pentru a-și continua studiile și a putea să decoleze din nou. Se va forma la Academia Regală de Arte Frumoase San Jordi, unde va împărți atelierul cu Xim Torrens, Daniel Codorniu și Castanyer. În 1967 se întoarce în Mallorca și se stabilește în Manacor, unde își va realiza prima expoziție, iar apoi va pleca în expoziții la Helsinki. Acești primii ani ai carierei sale profesionale îi petrece lucrând ca profesor la Școala Industrială din Manacor.artist transgresor, în 1969 realizează o instalație în biserica din Manacor, plasând un Hristos pe cruce cu fața în jos; acest gest provoacă proteste înverșunate în localitate. În deceniul al șaptelea își va stabiliza domiciliul în Cala d'Or, unde va dedica o mare parte din timp designului artistic de interior, lucrând pentru mari lanțuri hoteliere. În același deceniu își deschide propria galerie “Picarol” pentru a promova tineri artiști, printre care se află un tânăr artist din Felanitx numit Miquel Barceló Artigues. Va călători în orașe europene precum Veneția și Basel; în acest ultim oraș va inaugura seria Fasnacht, care ulterior va fi expusă la Muzeul din Mallorca. La mijlocul anilor '80 semnează un contract cu galeria Maneu; Joan Oliver “Maneu” îl va purta la cele mai bune târguri internaționale de artă, obținând succese critice constante (Viena, Hamburg, Bruxelles, Egipt — din vizita în acest ultim oraș va apărea seria sa “Nubios” în alb-negru). În 1992-93, într-un nou spațiu de lucru amenajat din nou în Manacor, “L’Auba” își va începe încercările cu tehnici mixte, căutând să confrunte începutul și sfârșitul lucrurilor (viața și moartea) și să-și dezvolte propriul limbaj, care îl va însoți de-a lungul drumului; va prezenta seria “Tramuntana”, începutul care îl va conduce spre seria “Roques”, cea mai popular cunoscută. La mijlocul anilor '90 va prezenta expoziția primilor peisaje robuste din tehnică mixtă, cu texturi groase formate din marmoline și nisip cu uleiuri; la Los Angeles, expunerea îi va aduce un mare succes și își va marca inevitabil cariera artistică. În 1996 trăiește cel mai rău an din viața sa adultă, când multe persoane foarte apropiate moare în câțiva ani, între familii și prieteni apropiați. Acest lucru îl determină să inaugureze expoziția intitulată “Som la mort”, al cărei reper este instalația unei uși pictate cu numele celor decedați și cu fraza “Que no entri ningú … som la mort”. Din noul secol va colabora cu Sala Marimon, care îi va duce lucrările prin întreaga Europă, până în anul 2015, când se închide. Chiar și așa va continua să lucreze cu galeria Maneu, care îi va dedica o retrospectivă în 2007. Juan Riera Ferrari va experimenta de-a lungul vieții sale artistice, și cu alte tehnici, obținând rezultate foarte bune, cum ar fi gravurile sale realizate împreună cu editorul Ernesto Rodríguez. De asemenea a lucrat în domeniul sculpturii și al metalului artistic.

Din Riera Ferrari sunt recunoscute pe întreaga viață, atât publică, cât și privată, faptele sale altruiste, care au ajutat multe organizații aflate în nevoie, la strângerea de fonduri.

În 2009 primește premiul Ramon Llull pentru întreaga sa carieră. Pe 6 februarie 2017, afectat de boala sa, declară într-un interviu pentru Diario de Mallorca: „Mi-am inventat drama stâncii mallorquine”. Trei luni mai târziu drama ajunge la Manacor când moare pe 4 mai.
Semnătură apocrifă

Dimensiuni operă 92x73 și 111x91