Yurie Nagashima - Empty White Room - 1995-1995

Yurie Nagashima câștigă o faimă națională în Japonia după ce a primit al doilea premiu urban anual acordat de Parco Gallery din Tokyo în 1993 pentru o serie de fotografii în care apare alături de familia sa dezbrăiată[1].
Nagashima este nominalizată pentru premiu de Nobuyoshi Araki, unul dintre cei mai cunoscuți fotografi din Japonia.
La acea vreme, Nagashima era încă studentă la Universitatea de Artă Musashino din Tokyo, de unde a absolvit în 1995 cu o licență în design de comunicare vizuală[2].
În 1995, Nagashima organizează o expoziție pentru două persoane cu fotografa americană Catherine Opie la Parco Gallery, Tokyo[2].
Ca urmare a întâlnirii cu Opie, Nagashima întreprinde un MFA la California Institute of the Arts sub îndrumarea acesteia.
Nagashima a publicat numeroase și importante monografii fotografice care tratează despre familie, sex, identitate și sexualitate.
În Occident, este comparată cu fotografa americană Nan Goldin[3].
În fotografii uneori provocatoare, Nagashima testează percepțiile publicului asupra obscenității și cenzurii în Japonia (en)[4].
Nagashima este reprezentată de galeria SCAI the Bathhouse din Tokyo, unde a avut mai multe expoziții solo și de grup[2].
În afară de munca sa ca fotografă și asistentă în fotografie, Nagashima a publicat în 2009 (sub titlul Senaka no kioku, care înseamnă « Amintiri ale spatelui ») o serie de povestiri biografice despre copilăria ei[5].
Cărți