Matteo Ciffo - Frammenti - Eracle

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987). Titlul Frammenti-Eracle
- Anul 2026. Ediția nr. 1/8 - Semnată și autenticată de artist, cu certificat de autenticitate
- Materiale: Fuziune la rece a pulberilor de marmură și piatră
- Condiții excelente

Collecția FRAMMENTI

Confruntarea cu sculptura clasică reprezintă un element central al acestei colecții. Aceste forme, asociate istoric cu ideea de perfecțiune, eternitate și memorie colectivă, sunt asumate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și recompusă, dezvăluind propria sa natură instabilă. Volumul se deschide, se separă în blocuri și fragmente, generând o nouă structură în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideea de perfecțiune ca stare absolută. Ceea ce pare etern dezvăluie propria vulnerabilitate. Forma clasică supraviețuiește, dar transformată: nu mai reprezintă simbolul nemuririi, ci prezența traversată de timp, expusă la schimbare și restituită într-o nouă dimensiune.



MATTEO CIFFO

Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare axată pe materie, pe transformarea acesteia și pe memoria pe care o păstrează. Lucrarea mea pornește de la un raport direct cu materiale nobile și complexe precum pulverile de marmură și piatra, pigmenți naturali, pământuri armene, oxiduri și metale. Nu le consider simple instrumente de exprimare, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilitate de reîncarnare.

Printr-un proces pe care îl consider mai mult ritual decât sculptural: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica se naște din observație și din dorința de a reda viață acelora care au fost zdrobite, abandonate sau uitate. Fragmentele și deșeurile, adesea provenite din munca altor sculptori, devin materie primă pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja o poveste în ele. Le descompun și le recompun, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei condiții noi. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să mai fie ceea ce era și devine altceva.

Călătoria îmbrățișează forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care au avut deja o existență, le descompun și le recompun pentru a genera forme și identități noi. Fiecare creație se naște dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un stadiu continuu de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent eterne și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare imuabil dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face ca materia să devină parte activă a lucrării, implicată într-un dialog continuu cu timpul și cu mediul înconjurător.
Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar eternitatea se manifestă ca o experiență vie și umană. materia nu este subordonată, ci devine coautoare, păstrând pe suprafață urmele gestului, ale procesului și ale propriei evoluții.

Autodidact, mi-am construit parcursul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu vizează controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmente, urme și absențe conviețuiesc și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie.雕sculturile emerg ca prezențe suspendate între ruine și renaștere, între permanență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.