Matteo Ciffo - Frammenti - Nefertiti

- Sculptură contemporană a lui Matteo Ciffo (Italia - 1987). Titlul Fragments-Nefertiti
- Anul 2026. Ediție nr. 1/8 - Semnată și autenticată de artist, cu certificat de autenticitate
- Materiale: Turnare la rece a pulberilor de marmură și piatră
- Condiții excelente



Colecția FRAMMENTI

Compararea cu figura sculpturei clasice reprezintă un element central în această colecție. Acel tip de forme, tradițional asociat cu ideea de perfecțiune, veșnicie și memorie colectivă, este preluat ca punct de plecare și supus unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și reconstituită, relevând natura sa instabilă. Volumul se deschide, se separă în blocuri și fragmente, generând o structură nouă în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideea de perfecțiune ca stare absolută. Ceea ce pare veșnic dezvăluie propria vulnerabilitate. Forma clasică supraviețuiește, dar este transformată: nu mai este simbolul nemuririi, ci prezență traversată de timp, expusă la schimbare și returnată într-o nouă dimensiune.



MATTEO CIFFO

Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare concentrată asupra materiei, a transformării sale și a memoriei pe care o păstrează. Lucrările mele pornesc dintr-o relaționare directă cu materiale nobile și complexe precum pulberea de marmură și piatra, pigmenți naturali, pământuri armene, oxizi și metale. Nu îi consider simple instrumente expresive, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilitatea renașterii.

Printr-un proces pe care îl văd mai mult ca pe un ritual decât ca pe o lucrare sculpturală: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica se naște din observație și din dorința de a reda viață ceea ce a fost zdrobit, abandonat sau uitat. Fragmentele și deșeurile, adesea provenite din munca altor sculptori, devin materia originară pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care aduc deja în ele o poveste. Le descompun și le reconstitui, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să mai fie ceea ce a fost și devine altceva.

Drumul are forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care au avut deja o existență, le descompun și le re compun pentru a genera forme și identități noi. Fiecare creație se naște dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un stat continuu de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent veșnice și indistructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare neschimbabil dezvăluie o natură instabilă, capabil să reacționeze, să oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face ca materia să devină parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și mediul.
Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar veșnicia se manifestă ca o experiență vie și umană. Materialul nu este supus, ci devine co-autoare, conservând pe suprafața urmele gestului, ale procesului și ale evoluției sale.

Autodidact, mi-am construit parcursul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu vizează controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmente, urme și absențe coexistă și se regenerează.

Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile apar ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între permanentă și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.