Sylvain Barberot - Suspended spaces

Această lucrare este un mulaj al bustului meu realizat din spumă poliuretanică și acoperit cu un voal de țesătură neagră. Face referire la sculptura italiană de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Aceste opere, adesea din marmură, reprezintă corpuri feminine complet acoperite, cu o precizie tulburătoare.
O operă de artă este prin însăși esența o vanitate. Ea reflectă dorința artistului de a se obiectualiza pentru a supraviețui timpului și răspunde vanității ideii de demiurg al artistului. Memoria nu este fixată; rămâne în devenire, fără a se ancora într-un infinit. Dispariția ei este singura ei recurs.

Un artist internațional al cărui lucru se bazează pe dicotomia existentă între memorie și uitare. La memoria, după părerea mea, este elementul indispensabil care leagă corpul nostru de lume. Totuși, în timp ce cultura noastră se străduie să graveze istoria cu dalta, eu mă străduiesc să inhib, să destructurez, ba chiar să șterg propria mea memorie. O vastă întreprindere, exercițiul uitării…
Corpul este doar suportul acestei memorii de care este dependent, ba chiar necesar. Ea îl construiește, îl modelează și îl transformă. Și dacă anamneza se traduce din greacă ca revenirea memoriei, pentru mine o urmăresc pentru a mă separa de ea mai bine.