Paolo Fedeli - Magica Venezia

PAOLO FEDELI s-a născut în Toscana în 1957. A urmat Institutul de arte din Siena, obținând diploma de Maestru în „Arte”. A organizat numeroase expoziții personale în Italia și în străinătate. Între altele, Ucraina, Franța, Rusia, Spania, Roma și multe altele. Este prezent în mai multe Expoziții Permanente. Operele sale figurează în numeroase colecții publice și private. Activitatea sa a fost descrisă în reviste și ziare naționale și internaționale. A participat la cele mai importante expoziții colective de artă naționale, obținând citări importante și recenzii critice. Din 1979 până în prezent a câștigat nu mai puțin de o sută șaptezeci și șase Premii I la concursuri de pictură. Paolo Fedeli este cântărețul tainic al naturii.

SPUN CELE DESPRE EL:

Paolo Fedeli este pictor de o eleganță absolută. narator al unor întâmplări improbabile și inexplicabile, al unor întrebări fără răspuns.
• drumul său între Toscana și metropola anonimă a unui Occident contemporan, unde toate peisajele arhitecturale se aseamănă prin absurditatea globalizării, poate părea surprinzător. La fel cum este și schimbarea limbajului său. Cu toate acestea vedem o conexiune subtilă între casaștile ruse, coline, ceruri limpezi, lumini de noapte, străzi lucioase de umezeală, atmosfere verzuie de fum: nu există oameni vii, ca și cum oamenii, cotidianul, munca, dragostea, ura, competiția, veghea, somnul, au evitat imaginarul artistului, care a dorit să excludă din poezia sa orice referire la social sau, cu alte cuvinte, la verism. Probabil poetul francez Paul Verlaine ar fi fost de acord cu el, făcând distanțele necesare între cuvinte și culori:
Este necesar apoi să nu îți alegi cuvintele fără vreun rău:
nimic nu este mai drag decât cântecul gri în care incertitudinea se unește cu precisul.
Merge cât poate de departe de ascuțimea ascuțită a hasmului,
de spiritul crud și de râsul impur; care îți fac să plângi ochii de azur!
ia-ți elocvența și prinde-i gâtul!
Așadar aceasta este cheia de lectură pentru Paolo Fedeli: autoreferențialitatea și surprinderea, el le-a înlocuit cu vagitatea incertitudinii. Retorica cotidianului și vuietul vocilor disonante, le-a înlocuit cu tăcerea suspendată a absenței. Reprezentarea a ceea ce este recognoscibil a fost înlocuită cu sublimarea poeziei vizuale.

Paolo Levi