Paolo Fedeli - Prime luci nella Metropoli

PAOLO FEDELI s-a născut în Toscana în 1957. A frecventat Institutul de Artă din Siena, obținând Diploma de Maestru în Arte. A organizat numeroase expoziții personale în Italia și în străinătate. Printre acestea se numără Ucraina, Franța, Rusia, Spania, Roma și multe altele. Este prezent în diverse Expoziții Permanente. Operele sale figurează în numeroase colecții publice și private. Activitatea sa a fost recenzată în reviste și ziare naționale și internaționale. A participat la cele mai mari expoziții colective de artă națională, obținând citări importante și recunoașteri critice. Din 1979 până în prezent a câștigat nu mai puțin de 176 de Premii I la concursuri de pictură. Paolo Fedeli este un cântăreț arhaic al naturii.

DICONO DI LUI:

Paolo Fedeli este un pictor de o eleganță absolută. narator al unor întâmplări improbabile și inconoscibile, al unor întrebări fără răspuns.
II sou vagare între Toscana și anonima metropolă a unui Occident contemporan, unde toate peisajele arhitecturale seamănă în absurditatea globalizării, poate părea surprinzător. La fel cum e și schimbarea limbajului său.
Cu toate acestea vedem o conexiune subtilă între casele țărănești, dealuri, ceruri limpezi, luminile nocturne, străzile lucioase de umezeală, atmosferele tuse de fum de smog: nu există ființe vii, ca și cum oamenii, viața de zi cu zi, munca, dragostea, ura, competiția, veghea, somnul, au evitat imaginarul artistului, care a dorit să excludă din poezia sa orice referință la social sau, mai exact, la verism. Probabil că poetul francez Paul Verlaine ar fi fost de acord cu el, făcând distanțe necesare între cuvinte și culori:
Este necesar apoi să nu-ți alegi cuvintele fără vreun noroc: nimic nu este mai drag decât cântecul gri în care incertitudinea se unește cu precizia. Mergi cât mai departe de lucrarea ascuțită a spiritului ucigaș și de râsul impur; care fac să plângă ochii azzurului! Ia-ți elocvența și răsucește-i gâtul!
Iată deci cheia de lectură pentru Paolo Fedeli: autoreferențialitatea și surprizantul le-a înlocuit cu vagitatea incertitudinii. Retorica cotidianului și zumzetul vocilor disonante le-a înlocuit cu tăcerea suspendată a absenței. Reprezentarea recognoscibilului a fost înlocuită cu sublimarea poeziei vizuale.

Paolo Levi