Christophe Huchet de Quenetain - Pierre Garnier - 2003

Concluzie
Note

Anexe
-Arbre genealogique de Pierre Garnier
-Chronologie de Pierre Garnier
-Sources manuscrites et imprimees
-Catalogue des meubles
Bibliographie

Acest mare tâmplar-mobilier din secolul al XVIII-lea, a cărui producție se întinde pe mai bine de cincizeci de ani, ilustrează evoluția stilurilor, de la rocaille la neoclasicism. De altfel, fapt exceptional, reputația sa era atât de mare încât va supraviețui perioadei revoluționare. Grație talentului său incontestabil și a capacității sale de a se adapta la fluctuațiile gustului, Pierre Garnier va număra între clienții săi foarte oameni foarte bogați din regat care îi vor comanda comenzi importante: receveur des Finances Germain Baron, marchizul de Contades, ducesa de Mazarin, și în special marchizul de Marigny, director general al Bâtiments. Durant sa perioadă Louis XV, s‑ar părea că folosește puțin marqueteriile de flori, Garnier aprecia în schimb marqueteriile geometrice de romburi, de crucișe, precum și placajele din foi dispuse variat. Aceste placaje sunt uneori compartimentate, ca într‑o „suprapunere”, prin încadrements foarte sinuoase și foarte încâlcite.
Dar cu Leleu, Oeben, Montigny, Riesener, Garnier rămâne în principal unul dintre promotorii și one dintre maeștrii cei mai originali ai stilului „à la grecque”, prima etapă a revenirii la antic, denumit în ansamblu astăzi sub numele de stil Louis XVI. Forme puternice, împrumuturi constante din arhitectură, decor destul de somptuos dar mai ales o rigurozitate mare: se regăsesc toate aceste elemente în opera neoclassică a lui Garnier. Cu pilastri cu caneluri late care constituie aproape o „marcă de fabrică” a lui Garnier și în concurență cu ei sau nu, un alt element poate trece drept o soi de exclusivitate a tâmplarului-mobilier: picioarele toupie în formă de șurub/vis, în bronz aurit.