Sergio Romero - Estructura

Pânza pregătită pentru a fi montată pe șasiu de 92x65 cm. Se livrează într-un tub rigid și rulată.

Această lucrare face parte dintr-o cercetare picturală recentă în care gestul automat, structura spațială și repetiția simbolică se transformă într-o aceiași limbaj vizual. Deși la prima vedere pot părea impulsive sau spontan, fiecare ia naștere dintr-un proces de observație și filtrare provenit dintr-o lucrare anterioară mult mai mult arhitecturală și precisă, dezvoltată de-a lungul anilor prin marker, desen liniar și construcție manuală a spațiului.

În această nouă serie, acea precizie nu dispare: se transformă.

Linia nu se mai comportă exclusiv ca contur sau structură și începe să acționeze și ca energie, ritm și expansiune fizică pe suprafață. Gestul se eliberează, dar rămâne în existență un sistem intern de organizare. Semnele se repetă, traseele se intersectează, tensiunile se echilibrează iar spațiul este delimitat de o arhitectură invizibilă care susține întreaga compoziție.

Fiecare lucrare funcționează ca o hartă mentală în mișcare:
- straturi de memorie, impulsuri, trasee și structuri emoționale care conviețuiesc în același plan. Haosul aparent este traversat de decizii conștiente despre densitate, gol, echilibru, saturație și direcție vizuală.

Repetiția cadrelor, a orbitelor, a nervurilor și a nucleelor circulare generează o gramatică proprie recunoscută în toată seria. Nu este vorba despre accident sau despre automatism pur, ci despre o cercetare a modului în care să traducem gândirea, tensiunea și sensibilitatea într-o scriere picturală contemporană.

Pictura acrilică here substituie o parte din rigiditatea desenului tehnic cu o prezență mai corpială și fizică. Lucrarea nu se mai construiește doar: se întâmplă și ea. Trasarea păstrează memoria mișcării, a timpului și a gestului direct, menținând mereu același șablon vizual care definește ansamblul cercetării.

Aceste piese oscilază între:

- desen și pictură,
- control și expansiune,
- arhitectură și automatism,
- scriere și abstracție.

Rezultatul este o serie care propune un limbaj vizual propriu, unde intensitatea gestuală conviețuiește cu o structură internă riguroasă și unde fiecare compoziție acționează ca o extensie directă a unui sistem mental, emoțional și spațial în transformare permanentă.