Sergio Romero - Topografía





1 € |
|---|
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 134434 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Sergio Romero prezintă Topografía, o pictură acrilică originală din 2026 în expresionism abstract, realizată în Spania, semnată manual, pregătită pe pânză de 92 × 65 cm și livrată înfășurată într-un tub rigid, în stare excelentă.
Descriere de la vânzător
Pânza pregătită pentru a fi montată pe șină de 92x65 cm. Este livrată într-un tub rigid și rulată.
Această lucrare face parte dintr-o cercetare picturală recentă în care gestul automat, structura spațială și repetiția simbolică devin o singură formă de limbaj vizual. Deși la prima vedere pot părea impulsive sau spontane, fiecare ia naștere dintr-un proces de observație și rafinament provenit dintr-o lucrare anterioară mult mai arhitecturală și precisă, dezvoltată de-a lungul anilor prin marcator, desen liniar și construcția manuală a spațiului.
În această serie nouă, acea precizie nu dispare: se transformă.
Linia încetează să se comporte doar ca contur sau structură și începe să acționeze, de asemenea, ca energie, ritm și expansiune fizică pe suprafață. Gestul se eliberează, dar rămâne în continuare un sistem intern de organizare. Semnele se repetă, traseele se intersectează, tensiunile se echilibrează iar spațiul este delimitat de o arhitectură invizibilă care susține întreaga compoziție.
Fiecare lucrare funcționează ca un hărți mental în mișcare: straturi de memorie, impulsuri, trasee și structuri emoționale care coexistă într-un același plan. Zgomotul aparent este străbătut de decizii conștiente privind densitatea, vidul, echilibrul, saturația și direcția vizuală.
Repetiția cadrelor, a orbitelor, a nervurilor și a nucleelor circulare generează o gramatică proprie recognoscibilă în întreaga serie. Nu este vorba despre accident sau despre automatisme pure, ci despre o cercetare asupra modului în care să se tradișa gândirea, tensiunea și sensibilitatea într-o scriere picturală contemporană.
Vopsirea acrilică aici înlocuiește o parte din rigiditatea desenului tehnic cu o prezență mai corporală și fizică. Opera nu se mai construiește doar: și se întâmplă. Trasul de linie păstrează memoria mișcării, a timpului și a gestului direct, menținând întotdeauna același amprentă vizuală care definește ansamblul cercetării.
Aceste piese oscilează între:
desen și pictură,
control și expansiune,
arhitectură și automatism,
scriere și abstracție.
Rezultatul este o serie care propune un limbaj vizual propriu, unde intensitatea gestuală coexistă cu o structură internă riguroasă și unde fiecare compoziție acționează ca o extensie directă a unui sistem mental, emoțional și spațial în permanentă transformare.
Pânza pregătită pentru a fi montată pe șină de 92x65 cm. Este livrată într-un tub rigid și rulată.
Această lucrare face parte dintr-o cercetare picturală recentă în care gestul automat, structura spațială și repetiția simbolică devin o singură formă de limbaj vizual. Deși la prima vedere pot părea impulsive sau spontane, fiecare ia naștere dintr-un proces de observație și rafinament provenit dintr-o lucrare anterioară mult mai arhitecturală și precisă, dezvoltată de-a lungul anilor prin marcator, desen liniar și construcția manuală a spațiului.
În această serie nouă, acea precizie nu dispare: se transformă.
Linia încetează să se comporte doar ca contur sau structură și începe să acționeze, de asemenea, ca energie, ritm și expansiune fizică pe suprafață. Gestul se eliberează, dar rămâne în continuare un sistem intern de organizare. Semnele se repetă, traseele se intersectează, tensiunile se echilibrează iar spațiul este delimitat de o arhitectură invizibilă care susține întreaga compoziție.
Fiecare lucrare funcționează ca un hărți mental în mișcare: straturi de memorie, impulsuri, trasee și structuri emoționale care coexistă într-un același plan. Zgomotul aparent este străbătut de decizii conștiente privind densitatea, vidul, echilibrul, saturația și direcția vizuală.
Repetiția cadrelor, a orbitelor, a nervurilor și a nucleelor circulare generează o gramatică proprie recognoscibilă în întreaga serie. Nu este vorba despre accident sau despre automatisme pure, ci despre o cercetare asupra modului în care să se tradișa gândirea, tensiunea și sensibilitatea într-o scriere picturală contemporană.
Vopsirea acrilică aici înlocuiește o parte din rigiditatea desenului tehnic cu o prezență mai corporală și fizică. Opera nu se mai construiește doar: și se întâmplă. Trasul de linie păstrează memoria mișcării, a timpului și a gestului direct, menținând întotdeauna același amprentă vizuală care definește ansamblul cercetării.
Aceste piese oscilează între:
desen și pictură,
control și expansiune,
arhitectură și automatism,
scriere și abstracție.
Rezultatul este o serie care propune un limbaj vizual propriu, unde intensitatea gestuală coexistă cu o structură internă riguroasă și unde fiecare compoziție acționează ca o extensie directă a unui sistem mental, emoțional și spațial în permanentă transformare.

