Sergio Romero - Campo unificado

Pânza pregătită pentru a fi montată pe știft de 92x65 cm. Se livrează într-un tub rigid și rulată.

Această operă face parte dintr-o cercetare picturală recentă în care gestul automat, structura spațială și repetiția simbolică se transformă într-un singur limbaj vizual. Deși la prima vedere pot părea impulsive sau spontane, fiecare creație pornește de la un proces de observație și filtrare provenit dintr-o lucrare anterioară mult mai architecturală și precisă, dezvoltată de-a lungul anilor prin linere marker, desen liniar și construcție manuală a spațiului.

În această nouă serie, acea precizie nu dispare: se transformă.

Linia nu se mai comporte doar ca contur sau structură și începe să acționeze, de asemenea, ca energie, ritm și expansiune fizică pe suprafață. Gestul se eliberează, dar rămâne în continuare un sistem intern de organizare. Semnele se repetă, traseele se intersectează, tensiunile se echilibrează, iar spațiul este delimitat de o arhitectură invizibilă care susține întreaga compoziție.

Fiecare operă funcționează ca un hărți mental în mișcare: straturi de memorie, impulsuri, trasee și structuri emoționale care coexistă într-un același plan. Darea aparentă de haos este traversată de decizii conștiente privind densitatea, vidul, echilibrul, saturația și direcția vizuală.

Repetiția cadrelor, a orbitelor, a liniilor nervoase și a nucleelor circulare generează o gramatică proprie, recunoscută în întreaga serie. Nu este vorba despre întâmplare sau despre automatism pur, ci despre o cercetare asupra modului în care a traduce gândirea, tensiunea și sensibilitatea într-o scriere picturală contemporană.

Pictura acrilică înlocuiește aici o parte din rigiditatea desenului tehnic cu o prezență mai corporală și fizică. Opera nu se mai construiește doar: se întâmplă și ea însăși. Trasul păstrează memoria mișcării, a timpului și a gestului direct, menținând întotdeauna același timbru vizual care definește ansamblul cercetării.

Aceste lucrări oscilază între:

desene și pictură,
control și expansiune,
arhitectură și automatism,
scriere și abstracție.

Rezultatul este o serie care propune un limbaj vizual propriu, în care intensitatea gestuală coexista cu o structură internă riguroasă și unde fiecare compoziție funcționează ca o extensie directă a unui sistem mental, emoțional și spațial în transformare permanentă.