Sergio Romero - Origen

Această lucrare face parte dintr-o cercetare picturală recentă, în care gestul automat, structura spațială și repetiția simbolică se transformă într-o singură limbaj vizual. Deși la prima vedere ar putea părea impulsivă sau spontană, fiecare naștere dintr-un proces de observație și rafinare provenit dintr-o lucrare anterioară mult mai architecturală și precisă, dezvoltată de-a lungul anilor prin marker, desen liniar și construcția manuală a spațiului.

În această nouă serie, acea precizie nu dispare: se transformă.

Linia nu mai funcționează doar ca contur sau structură și începe să acționeze și ca energie, ritm și expansiune fizică pe suprafață. Gestul se eliberează, dar un sistem intern de organizare rămâne în viață. Semnele se repetă, traseele se intersectează, tensiunile se echilibrează și spațiul este conturat de o arhitectură invizibilă care susține întreaga compoziție.

Fiecare lucrare funcționează ca o hartă mentală în mișcare:
cĂpăți de memorie, impulsuri, trasee și structuri emoționale care coabitează într-un același plan. Haosul aparent este traversat de decizii conștiente despre densitate, vid, echilibru, saturație și direcție vizuală.

Repetiția cadrelor, a orbitelor, a liniilor nervoase și a nucleelor circulare generează o gramatică proprie recunoscută în întreaga serie. Nu este vorba despre accident sau despre automatism pur, ci despre o cercetare asupra modului în care să traducem gândirea, tensiunea și sensibilitatea într-o scriere picturală contemporană.

Pictura acrilică înlocuiește aici o parte din rigiditatea desenului tehnic cu o prezență mai corporală și fyzică. Opera nu se mai construiește doar: și se întâmplă, de asemenea. Trasul de linie păstrează memoria mișcării, a timpului și a gestului direct, menținând întotdeauna același timbru vizual care definește ansamblul cercetării.

Aceste lucrări oscilează între:

desen și pictură,
control și expansiune,
arhitectură și automatism,
scriere și abstracție.

Rezultatul este o serie care propune un limbaj vizual propriu, în care intensitatea gestuală coabitează cu o structură internă riguroasă și în care fiecare compoziție acționează ca o extindere directă a unui sistem mental, emoțional și spațial în transformare permanentă.