Lucio Ranucci (1925-2017) - Bistrot du Port

Le Bistrot du Port
Lucio Ranucci (1925-2017)

Ulei/Pânză 40 X 30
Stare Perfectă

Semnat și datat în partea de sus stânga
Vândut înrămat sub sticlă

Vândut cu certificat
Proveniența Galeria Italiană

artistul:

Lucio Ranucci, unul dintre cei mai semnificativi reprezentanți ai curentului artistic cunoscut sub numele de cubism realist, s-a născut în 1925 la Perledo, în provincia Como. Copilăria și adolescența sa au fost marcată de deplasări frecvente din cauza muncii părinților săi, amândoi medici. În timp ce tatăl său și sora lui mai mică Silvia se deplasau între nordul și sudul Italiei, Lucio petrece opt ani într-o internat în Perugia. Anul 1933 aduce un moment de cotitură dramatică în viața lui când tatăl său, Bernardino, moare. Mama decide să se mute la Milano cu sora Silvia, lăsându-l pe Lucio în internat la Perugia. Experiența separării și a singurătății îl va influența profund în parcursul său artistic, inspirând operele viitoare.

La începutul anului 1943, ca mulți tineri italieni din acea vreme, Lucio Ranucci se înrolează ca voluntar în armata italiană și pleacă în Africa de Nord. Această aventură ar fi trebuit să fie o experiență eroică, dar se transformă rapid într-o captivare în Tunis, unde este capturat. În ianuarie 1945, se întoarce în Italia ca interpret pentru trupele anglo-americane. După război, Lucio Ranucci începe să lucreze ca jurnalist la Milano, dar setea de cunoaștere și dorința de a explora lumea îl determină, în 1947, să pornească într-o călătorie în America Latină, mai întâi în Argentina. Resursele sale financiare erau limitate, iar pentru a-și asigura mijloacele, acceptă locuri de muncă ocazionale ca marinar, conducător de caravana funebre și fotograf, deplasându-se prin Chile, Bolivia și Peru. În ciuda deplasărilor frecvente, nu renunță niciodată la interesul pentru pictură și la mediul cultural al țărilor latino-americane.

Lucio Ranucci menține un angajament jurnalistic constant, folosind arta ca vector de denunțare a sărăciei, opresiunii și lipsei de libertate a populațiilor sud-americane. În 1949, expune pentru prima dată la Galleria Marini din Lima, Peru, iar din acel moment începe să expună regulat în mai multe țări din America Latină, SUA, Europa și Italia. În anii 50, participă la expoziții colective importante, precum Bienala Panamericană din Mexic în 1958 și Bienala de la Sao Paulo, ca reprezentant al Costa Rică.

Stilul său, cu influențe cubiste și expresioniste, reflectă sublimarea umanității, cu figuri grave și frontale, pictate cu ochi lipsiți de pupilă care exprimă lumea interioară a subiectelor. În 1951, Lucio Ranucci își stabilește patrie în Costa Rica timp de zece ani, unde ocupă postul de director al Teatrului Universitar și se dedică de asemenea picturii murale, în special unui mare panou la aeroportul din San José. Sensibilitatea lui față de dramele oamenilor îl împinge să participe activ la evenimente politice centro-americane, ajungând chiar să fie închis la Managua, Nicaragua. Totuși, Ranucci nu se consideră doar jurnalist sau activist politic; adevărata sa pasiune rămâne arta.

De-a lungul anilor, expune în numeroase țări, din America în Europa, obținând recunoaștere și apreciere pentru capacitatea sa de a surprinde sufletul oamenilor suferinzi prin picturile sale.

După o perioadă petrecută la Roma și la Ischia, Lucio se stabilește în Statele Unite, în San Francisco, pentru a expune operele sale și a intra în contact cu publicul său de admiratori. Ulterior, trăiește o vreme la Paris și se poate stabili în cele din urmă pe Coasta de Azur, lângă Vence.

Lucio Ranucci nu se dedică doar picturii, ci scrie și trei cărți, dintre care Alguien camina sobre el sol (1949) și I colonnelli (1965). De-a lungul lungii sale cariere artistice, expune în mai mult de cincisprezece țări, iar operele sale se regăsesc în colecții publice și private din întreaga lume. Pasiunea lui incontrolabilă pentru artă îl împinge să lupte pentru întoarcerea artei ca temei al culturii și memoriei, precum și voce de protest împotriva dramelor umane.

Lucio Ranucci s-a stins în 2017, dar moștenirea sa artistică și devotamentul față de denunțarea socială rămân o mărturie a dreptului său în arta contemporană. Operele sale continuă să trăiască, purtând cu ele puterea emoțiilor și chemarea la dreptate socială.

Opera:

Realizată în 2002, această pictură a lui Lucio Ranucci înfățește o scenă intimă și contemplativă a doi jucători de cărți într-un bistrot, un motiv recurent în istoria artei, reinterprit aici prin stilul distinct al artistului italian. În centrul compoziției, doi bărbați sunt la masă, îmbrăcați cu șepci tradiționale și o cămașă pentru unul, absorbiți de jocul lor luminați de o lămpă suspendată, creând o atmosferă voalată și misterioasă.

Personajul din stânga ține un joc de cărți în care se disting clar un 7 de inimă, un 8 de inimă, un valet de roți și un 7 de treflă, în timp ce partenerul său din dreapta își ascunde cărțile de privirea lui. Pe masa albastră, o sticlă de vin roșu și două pahare cu picior înalte, umplute cu un lichid roșu completează această scenă de bistrot.

Stilul lui Ranucci se caracterizează prin geometrizarea formelor și simplificarea volumelor, amintind de influența cubismului și a artei bizantine. Personajele au fețe stilizate și expresive, cu conturi accentuate, iar corpurile lor sunt modelate de lumina blândă a lămpii. Paleta de culori este dominată de tonuri reci de albastru, verde și gri, încălzite cu accente de ocru și bordo, ceea ce conferă operei o atmosferă melancolică și intempore.