Matteo Ciffo - Frammenti - Nefertiti

*CAUSA CHIUSURA LA SPEDIZIONE PARTIRÀ IL GIORNO 18/06/26*

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987). Titlul Frammenti-Nefertiti
- Anul 2026. Ediția nr. 6/8 - Semnată și autentificată de artist, cu certificat de autenticitate
- Material: Turnare la rece din pulberi de marmură și piatră
- Condiții excelente



Colecția FRAMMENTI

Comparația cu sculptura clasică constituie un element central al acestei colecții. Acel tip de formă, asociat în mod istoric cu ideea de perfecțiune, veșnicie și memorie colectivă, este adoptat ca punct de plecare și supus unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și recompusă, dezvăluind natura ei instabilă. Volumul se deschide, se separă în blocuri și fragmente, generând o nouă structură în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideia de perfecțiune ca stare absolută. Ceea ce apare ca veșnică relevă vulnerabilitatea proprie. Forma clasică supraviețuiește, dar transformata: nu mai simbol al nemuririi, ci prezență traversată de timp, expusă la schimbare și restituită într-o nouă dimensiune.



MATTEO CIFFO

Născut în Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare axată pe materie, pe transformarea sa și pe memoria pe care o păstrează. Munca mea pornește dintr-o relație directă cu materiale nobile și complexe precum pulberi de marmură și piatră, pigmenți naturali, părți de pământ armean, oxizi și metale. Nu le consider doar instrumente expresive, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilități de renaștere.

Printr-un proces pe care îl consider mai mult ritual decât sculptural: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica pornește de la observație și dorința de a reda viață acelora fărâmițe, abandonate sau uitate. Fragmentele și deșeurile, adesea din lucrul altor sculptori, devin materie primă pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale ce poartă deja o istorie în sine. Le descompun și le recompun, generând forme care nu mai aparțin stării anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare operă iese dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să fie ceea ce era și devine altceva.

Călătoria își asumă forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care au avut deja o existență, le descompun și le recompun pentru a genera forme noi și identități. Fiecare creație apare dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil stadiul continuu de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent eterne și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare imutabil, dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face ca materia să devină parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și cu mediul.
Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar veșnicia se manifestă ca o experiență vie și umană. Materia nu este supusă, ci devine co-autoare, păstrând pe suprafață urmele gestului, ale procesului și evoluției sale.

Autodidact, am construit parcursul meu prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu vizează controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmentele, urmele și absențele coexistă și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile apar ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între persistență și transformare, restituind materiei o dimensiune profund contemporană și umană.