Matteo Ciffo - Origini - Teschio 2

*DISEPRIS PENTRU EXPEDIERE, VOR FI PUSĂ ÎN LUME PE DATA 26/06/18*

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987). Titlul Origini - Teschio 2
- Anul 2025. Lot nr. 1/40 - Semnată și autenticată de artist, cu certificat de autenticitate
- Material: Turnare în ceară de arsuri cu bronz
- Condiții excelente



Colecția ORIGINI

Înainte de fragmentare.
Înainte de arhitectura amintirii.
Înainte de blocuri, de eroziuni și de reconstructări impossibile.

Origini apare ca primul contact cu materia arhetipală a ființei umane: craniul.
Nu ca simbol al morții, ci ca structură primordială, matrice, mărturie absolută a timpului.

Aceste opere din bronz reprezintă începutul cercetării care va conduce ulterior la colecția Frammenti.
Dacă Frammenti investighează memoria piesată, ruina și reconstruirea identității prin module geometrice și arhitecturi sculpturale, Origini constituie nucleul inițial: forma esențială din care toți derivă.

Bronzul joacă aici un rol fundamental.
Material etern, istoric, aproape ritual, păstrează suprafața ca o piele consumată de timp.
Incizii verticale traversează craniul ca stratificații temporale, sedimentări ale memoriei, urme primitive ale unui limbaj încă necunoscut.

În Origini forma este încă întreagă.
Nu a fost fragmentată.
Nu a devenit încă fragment.

Dar conține deja tot ceea ce va urma.

Operele din seria Frammenti ies de fapt din această tensiune inițială:
voința de a transforma corpul clasic într-un artefact contemporan, de a întrerupe perfecțiunea prin abis, cub, eroziune și suspendare.

Origini este deci punctul zero al cercetării.
Materia ancestrală din care emerg arhitecturile ulterioare ale memoriei.

Unde Frammenti vorbește despre dezintegrarea identității în timp, Origini păstrează încă germenele primitiv.





MATTEO CIFFO

Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare axată pe materia, pe transformarea sa și pe memoria pe care o păstrează. Munca mea pornește dintr-un raport direct cu materiale nobile și complexe cum ar fi praful de marmură și piatra, Pigmenți naturali, pământuri armene, Oxizi și metale. Nu le consider doar instrumente expresive, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilitatea renașterii.

Printr-un proces pe care îl consider mai mult ritual decât escultural: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica se naște din observație și din dorința de a reda viață ceea ce s-a măcinat, abandonat sau uitat. Frammenti și resturi, adesea provenind din munca altor sculptori, devin materia originară pentru lucrările mele.

Este vorba despre materiale care poartă deja o poveste în ele. Le desfac și le reassemblez, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să fie ceea ce a fost și devine altceva.

Călătoria capătă forma unei transformări ce depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care deja au avut o existență, le desfac în părți și le recomposez pentru a genera forme noi și identități. Fiecare creație apare dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un stadiu continuu de schimbare.

Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent eterne și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare neschimbător dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face ca materia să fie parte activă a operei, implicată într-un dialog constant cu timpul și cu mediul.

Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar eternitatea se manifeste ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine coautoare, păstrând pe suprafață urmele gestului, procesului și evoluției sale.

Autodidact, mi-am construit parcursul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu vizează controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmente, urme și absențe conviețuiesc și se regenerează.

Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile apar ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între permanență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.