Agathe Toman - CLOUD #4 14/15

Această operă face parte din „COLLECTION PARTAGÉE” a artistului. Hârtie Fine Art glacé. Fotografii de artă cu granulație. Fotografiată în Hossegor, Franța. vara 2021. Fotografia va fi livrată rulată, neînramată, iar la pachet va fi atașat un certificat de autenticitate, completat și semnat de artist. Operă numerotată, semnată manual, atât pe față cât și pe verso.

Agathe Toman, artista, este cotată la Sotheby’s încă din 2021.

Biografia artista:
Născută în 1989, de origini franceze, austriece și cehe, Agathe Toman este o artistă multidisciplinară franceză a cărei talent se întinde de la pictură la poezie, trecând prin sculptură, desen și fotografie. După studiile la prestigioasa școală a Chambre Syndicale de la Couture Parisienne și anii petrecuți ca stilistă în case de haute couture franceze din Paris, acum 9 ani, Agathe a simțit nevoia de a se concentra exclusiv pe creația sa artistică.
Stabilită astăzi în Landes de doisprezece ani (treisprezece ani, în română ar suna mai bine: treisprezece ani), Agathe se afirmă ca o figură în ascensiune pe scena artistică contemporană, apreciată atât pe plan național, cât și internațional.

Cotată la Sotheby’s din 2021, lucrările sale au fost scoase la licitație de trei ori, evidențiind ascensiunea sa rapidă și acceptarea în cercurile de artă prestigioase. Contribuțiile sale remarcabile la diverse expoziții, în special la Art Paris, i-au adus un succes imens, consolidând prezența sa în numeroase colecții private din întreaga lume.

Paleta Agathei favorizează nuanțele profunde de negru și albastru, un cromaticism discret în mișcare. Picturile sale utilizează pigmenți umbși, cerneală, uleiuri și acvritice de o intensitate uluitoare, care tind să reat Scheduled o legătură cu lucruri ascunse, purtând privitorul în afara vizibilului. Veranda exercită un putere, oferind ecoul propriilor sale experiențe.

Desenele sale, realizate cu pix Bic, exprimă o forță de atracție destabilizatoare.
Fotografiile Agathei tulbură prin abstracțiile sale caleidoscopice, ne copleșesc cu senzații calme, amintiri ale unei perfecți lipsite de greutate, care era la începutul nostru.
Câteva sute de poezii conten toate universul său cu un lirism caracterizând opera sa. Primul său recital intitulat „You will have to learn to smile again” apare iarna 2024.

Dincolo de practica artistică, Agathe este, de asemenea, profund angajată în studiul psihanalizei în analiza tranzacțională, pe care o urmărește de patru ani la Paris. Această explorare îmbogățește procesul său conceptual, permițându-i să integreze dimensiuni psihologice foarte profunde în arta sa, care se impregnează de grosimi noi.

Agathe nu separă arta de angajamentele sale sociale. Ea își concentrează lucrările pe teme cruciale precum sănătatea mentală, mediul înconjurător și educația. Aceste axe de reflecție nu sunt prezente doar în arta sa; ele reprezintă o parte integrantă a identității sale artistice și a personalității sale.

Cercetările sale au fost recunoscute și sărbătorite în mai multe publicații de renume, printre Forbes, L’Oeil și Elle, marcând impactul său notabil în domeniul artei contemporane.

Jacqui Ottoman continuă să fascineze și să inspire un public global, oferind prin operele sale o fereastră către complexitatea experienței umane, așa cum o percepe și o transformă în artă. Experiențe pe care le împarte cu o mare generozitate.

"VOCESIA MEA:
Lucrarea mea explorează legăturile profunde dintre psihic și corp, țesând dialoguri între spirit și materie. Întreb modul lor de funcționare în mediul lor, conexiunile pe care le stabilesc și vibrațiile, atât perceptibile, cât și indicibile, ce ies la iveală.
Explor tema identității, memoriei, naturii umane și relația dintre individ și mediul său. Operele mele sunt impregnate de o adâncă încărcătură emoțională și o tensiune anume, invitând privitorul la o reflecție introspectivă, deschizând un pasaj către inconștient.

Îmi înscriu această voință în însăși materialitatea operelor mele: absolut abstracte, monocrome, nuanțate, acolo unde întunericul conviețuiește cu lumina, azuriul clipocind la contactul negrului sau luminându-se de sine. Suntem în absența/prezența luminii.
Picturile mele, instalațiile, desenele și fotografiile sunt fiecare o creație absolută, eliberată de orice imitare, trezind emoția pură, provocând trezirea Invizibilului; operele mele devin astfel oglinzi ale acestor aspecte interioare ne-cunoscute.

Un contact minuțios între mâinile mele și pigmenți, grafituri, pixul-bila și vopselele, prin depunerea materiei pe hârtie sau pe pânză. Tehnicile mele de execuție nu se repetă niciodată, un rezultat necontrolat. O singularitate crescută.
Lucrez astfel pentru a fixa mișcarea materiei, densitatea luminii, a-i insufla din mine, pentru trezirea unui Eu.

Există mereu ceva ce nu se bănuiam. Ceva neașteptat. Acest indicibil intens comprimat, subtil aprins, care ne subjugă și ne copleșește. Apa, gravitația, scoarțele, aceste omniprezențe, metamorfosează observatorul prin forța lor. Apariția unei amprente decisiv unice, o abstractie lirică, operele mele sunt autoriportrete, portrete ale părților din mine.
Spun că creațiile mele sunt „materializări ale stărilor psihice”, peisaje umane, fire ale sufletului meu, invitând pe ale altora să se îmbine în ele.
Valoarea lor nu este estetică; ea constă în vibrațiile pe care lucrările mele le creează în privitor. Sunt două sensibilități care se întâlnesc și nu două individualități separate. Este un proces viu. Opera transcende imediatul. Le consider ca ființe active, creând legături noi între Noi, în noi.

Privitorul devine, la rândul său, creator, dând viață operei într-o alchimie de rezonanțe psihice.

Angajez un drum spre o nouă viziune asupra Fiului (Ființei?), a Sinelui, a lumii și a celorlalți.

Dacă privitorul se lasă acum invitat, sunt resonanțe psihice care se potrivesc și se acordă într-o singură simfonie, se stabilește un dialog, un ritm se poate resimți. O anamorphose a sufletului său se conturează, un reflex imprecis. Este o experiență poetică.
O prezență intensă și puternică. O experiență solicitantă.

Vreau ca operele mele să antreneze mințile umane, să ascută sufletele și să găsească emoțiile un ecou, să răsune cuvinte în ele.
Ceea ce este important este ceea ce opera mobilizează în noi și rezultatul acestei întâlniri.

„Suferința psihică este legată de tot ceea ce scapă procesului de simbolizare subiectivă. Suferim de ceea ce este blocat psihic sau așteaptă inscriere psihică. Fiinta umană nu suferă doar din cauza evenimentelor sau a anumitor gânduri, ci pentru că unele procese din ea nu au găsit oglindă, ecou, ascultare, recipient, rămânând astfel în rătăcire.” René Roussillon - Manual de psihologie și psychopathologie din clinica generală, pagina 146.

#Exclusivedfta