Matteo Ciffo - Frammenti - Venere

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987). Titlu Fragments-Vene
- Anul 2026. Ediția nr. 3/8 - Semnată și autentificată de artist, cu certificat de autenticitate
- Materiale: Fuzionare la rece a pulberilor de marmură și piatră
- Condiții excelente


Colecția FRAMMENTI

Comparația cu sculptures clasice reprezintă un element central al acestei colecții. Aceste forme, asociate în mod istoric cu ideea de perfecțiune, veșnicie și memorie colectivă, sunt asumate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și reunită, dezvăluind natura sa instabilă. Volumul se deschide, se separă în blocuri și fragmente, generând o structură nouă în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideea de perfecțiune ca stare absolută. Ceea ce pare etern dezvăluie propria vulnerabilitate. Forma clasică supraviețuiește, dar transformată: nu mai este simbolul nemuririi, ci prezența traversată de timp, expusă la schimbare și restituită unei noi dimensiuni.



MATTEO CIFFO

Născut în Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare centrată pe materie, pe transformarea acesteia și pe memoria pe care o păstrează. Lucrarea mea se naște dintr-o relație directă cu materiale nobile și complexe precum pulberea de marmură și piatra, pigmenți naturali, pământuri armene, oxiduri și metale. Nu le consider simple instrumente expresive, ci prezențe vii, purtătoare ale timpului, istoriei și posibilității de renaștere.

Printr-un proces pe care îl percep ca fiind mai mult ritual decât sculptural: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica se naște din observație și din dorința de a reda viu ceea ce a fost sfărâmat, părăsit sau uitat. Fragmentele și desele, adesea provenite din munca altor sculptori, devin materie originară pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja în sine o poveste. Le descompun și le recompun, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să mai fie ceea ce a fost și devine altceva.

Călătoria ia forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materiale care deja au avut o existență, le descompun și le recompun pentru a genera forme noi și identități noi. Fiecare creație pornește dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un stadiu continuu de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent Eterne și indistructibile, dar în același timp sensibile și vulnérabile. Ceea ce pare imuabil dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face ca materia să devină parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și mediul înconjurător.
Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar veșnicia se manifestă ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine coautoriță, păstrând pe suprafață urmele gestului, ale procesului și ale propriei evoluții.

Autodidact, mi-am construit traseul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu vizează controlul, ci însoțirea materialului în transformarea lui. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmente, urme și absențe coexistă și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile apar ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între persistență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.