Agathe Toman - Orange Sunset - XL

Această operă face parte din „COLECȚIA ÎMPRUMUTATĂ” a artistului. Tiraj fotografic de artă pe hârtie lucioasă, cu granulație. Iarnă 2025.
Semnătura în colțul din dreapta jos. Numerotarea în colțul din stânga jos. Semnată și numerotată, data pe verso. Imprimată la Biarritz, Franța. Un certificat de autenticitate completat și semnat de artist va fi furnizat de asemenea cumpărătorului. Fotografia este vândută fără ramă, pentru a fi expediată în rulate.

Biografia artistului:
Născută în 1989, de origine franceză, austriacă și cehă, Agathe Toman este o artistă pluridisciplinară franțuzoaică a cărei măiestru se întinde de la pictură la poezie, trecând prin sculptură, desen și fotografie. După studii la prestigioasa școală a Camerei Sindicatelor din Haute Couture din Paris și ani petrecuți ca stilistă în case de haute couture franceze din Paris, în urmă a 9 ani, Agathe a simțit necesitatea de a se concentra exclusiv pe creația sa artistică.
Stabilită astăzi în Landes de treisprezece ani, Agathe se impune ca o figură în ascensiune pe scena artistică contemporană, apreciată atât la nivel național, cât și internațional.

Cotată la Sotheby’s din 2021, operele sale au fost scoase la licitație de trei ori, ceea ce atestă ascensiunea sa rapidă și acceptarea în cercuri de artă prestigioase. Contribuțiile sale remarcabile la diverse expoziții, în special la Art Paris, i-au adus un succes imens, consolidând prezența sa în numeroase colecții private din întreaga lume.

Paleta Agathei favorizează nuanțe profunde de negru și albastru, un cromatic discret în mișcare. Picturile sale utilizează Pigmenți puri, cerneală, uleiuri și acrilice de o intensitate amețitoare, care tind să reconecteze cu lucruri ascunse, transportând privitorul dincolo de vizibil. Pânza exercită un putere, oferindu-se ca ecou propriilor sale experiențe.
Desenele sale, realizate cu pixul Bic, sunt încărcate cu o forță de atracție destabilizatoare.
Fotografiile Agathei tulbură prin abstracțiile lor caleidoscopice, ne copleșesc cu senzații calme, amintire a unei perfete lipse de greutate, care era de la începutul nostru.
Sutele ei de poezii înscriu universul său cu un lirism caracterizând opera sa. Un prim volum intitulat „You will have to learn to smile again” apare la iarna 2024.

Dincolo de practica artistică, Agathe este de asemenea profund angajată în studiul psychanalizei în analiza transactională, pe care o urmărește de patru ani la Paris. Această explorare îmbogățește procesul său conceptual, permițându-i să integreze dimensiuni psihologice foarte profunde în arta sa, care se impregnează de grosimi noi.

Agathe nu separă arta de angajamentele sale sociale. Ea concentrează opera sa asupra unor teme cruciale precum sănătatea mentală, mediul înconjurător și educația. Aceste axe de reflecție nu sunt doar prezente în arta sa; sunt o parte integrantă a identității sale artistice și a personalității sale.

Lucrarea sa a fost recunoscută și celebrată în mai multe publicații de renume, inclusiv Forbes, L’Œil și Elle, marcând impactul său notabil în domeniul artei contemporane.

Agathe Toman continuă să fascineze și să inspire un public global, oferind prin operele sale o fereastră spre complexitatea experienței umane, așa cum o percepe și o transformă în artă. Experiențe pe care le împarte cu o mare generozitate.

„VIZIUNEA MEA:
Lucrările mele explorează legăturile profunde dintre psihic și corp, țesând dialoguri între spirit și materie. Întreb modurile lor de funcționare în mediul lor, conexiunile pe care le stabilesc și vibrațiile, atât perceptibile cât și in­declarabile, care apar.
Explorez teme precum identitatea, memoria, firea umană și relația dintre individ și mediul său. Lucrările mele sunt încărcate de o profunzime emoțională și o tensiune anume, invitând privitorul la o reflecție introspectivă, deschizând o poartă către inconștient.

Îmi înscriu această voință în materialitatea însăși a operelor mele: rezolut abstrac­te, monochrome, nuanțate, acolo unde întunericul conviețuiește cu claritatea, albastrul sfredelează în contact cu negrul sau se luminează singur. Ne aflăm în absența/prezența luminii.
Picturile mele, instalațiile, desenele și fotografiile sunt fiecare o creație absolută, liberă de orice imitare, trezind emoția pură, provocând trezirea Invizibilului; operele mele devin astfel oglinzi ale acestor aspecte interioare nedezvăluite.

O legătură minuțioasă între mâinile mele și pigmenții, cărbunii, stiloul biro sau vopselele, prin depunere de materie pe hârtie sau pe pânză. Tehnicile mele de execuție nu se repetă niciodată, rezultatul este nesupravegheat. O singularitate crescută.
Lucrez astfel pentru a fixa mișcarea materiei, densitatea luminii, a-i insufla din mine, pentru trezirea unui Eu.

Există întotdeauna ceva ce nu ne-am bănuit. Ceva neprevăzut. Această Intensitate imposibil de exprimat, subtil s‑a atras, care ne subjugă și ne copleșește. Apa, gravitația, scoarțele, aceste omniprezențe, epitomizează observatorul prin forța lor. Emergența unei amprente cu adevărat unice, o abstracție lirică, operele mele sunt autoportrete, portrete parți din mine.
Spun că creațiile mele sunt „materializări ale stărilor psihice”, peisaje umane, fire ale sufletului meu, invitând pe alții să se contopească cu ele.
Valoarea lor nu este estetică, ci în vibrațiile pe care lucrările mele le creează privitorului. Sunt două sensibilități care se întâlnesc, nu două individualități separate. Este un proces viu. Opera transcendă imediatul. Le consider ca ființe active, creând conexiuni noi între Noi, în noi.

Privitorul devine și el creator, dând viață operei într-o alchimie de rezonanțe psihice.

Îndemn la un drum către o nouă viziune despre Ființa proprie, despre lume și despre ceilalți.

Dacă privitorul se lasă invitat acum, acestea sunt rezonanțe psihice care se acordă într-o singură simfonie, se instalează un dialog, se poate resimți un ritm. O anamorfose a sufletului său se conturează, o reflexie insesizabilă. Este o experiență poetică.
O prezență intensă și puternică. O experiență exigentă.

Vreau ca operele mele să ascută mințile umane, să ascută sufletele și ca emoțiile să găsească un ecou, ca niște cuvinte să răsune.
Ceea ce contează este ceea ce opera mobilizează în noi și rezultatul acestei întâlniri.

„ Suferința psihică este legată de tot ce scapă procesului de simbolizare subiectivizantă. Suferim de ceea ce este blocat psihic sau în așteptare de înscriere psihică. Fiinta umană nu suferă doar din cauza evenimentelor sau a anumitor gânduri, ci pentru că anumite procese din tine nu au găsit o oglindă, un ecou, o ascultare, un receptacol și rămân în derivă.” René Roussillon - Manual de psihologie și psihiatrie clinică generală, pagina 146.

#exclusivephoto