Sylvain Barberot - Marie Madeleine

Foaie de aur de 22 carate pe o sprâncenare de bust, plete sintetice îmbibate cu Chanel N°5.

În Marie Madeleine, artista prezintă un fragment de corp suspendat între prezență și dispariție. Realizată pornind de la o lovire a propriului său bust, opera se desfășoară ca o apariție murală: o față aurie întoarsă spre cer, aproape înghițită sub o masă de păr roșu care cade până la podea.

Folia de aur acoperă suprafața boltei și conferă figurii o dimensiune iconică. Aurul, material tradițional al sacrului și al reprezentării sfinților, transformă acest fragment autobiografic într-o relicvă contemporană. Totuși, fața rămâne parțial ocultată. Ceea ce se arată nu este identitatea, ci dispariția ei, absorbită de podoaba părului care devine materie sculpturală cu totul aparte.

Referința la Marie Madeleine se impune prin acest atribut istoric și simbolic. În iconografia occidentală, sfânta este adesea reprezentată cu podoaba sa lungă de păr, semn ambigu de senzualitate, de penitență și de devoțiune. Aici, părul sintetic, artificial și excesiv, mută această tradiție în câmpul culturii contemporane, unde construcțiile feminității oscilează între autenticitate și fabricație.

Lucrarea este traversată, de asemenea, de o dimensiune olfactivă. Părul este impregnat cu Chanel N°5, parfumul mitic al cărui aer cultural evocă atât luxul, dorința, cât și memoria. Invizibil dar persisten, această prezență parfumată extinde sculptura dincolo de privire și angajează corpul spectatorului într-o experiență senzorială. Parfumul acționează ca o urmă, o supraviețuire, o amintire întrupată care bântuie spațiul expozițional.

Între relicvă, autoportra și figură mitizată, Marie Madeleine interoghează mecanismele de sacralizare a corpului feminin. Lucrarea convoacă în același timp vocabularul religios, codurile luxului și semnele seducției pentru a construi o prezență paradoxală: în același timp monumentală și fragilă, intimă și inaccesibilă.