Manechin - Lemn

manechin articulat din lemn închis la culoare, utilizat în principal ca model pentru desen sau pictură
dotat cu articulații mobile care permit poziționarea corpului în diferite poziții umane realiste
dating din anii 30 ai secolului XX

Utilizarea în artă a manechinelor articulabile, realizate de obicei din lemn, de către artiști pricepuți, făcea de fapt posibilă o „dinamizare” a figurilor grație articulațiilor cu balamale care permiteau să le poziționezi în diverse moduri, permițând atât să studiem mișcarea, cât și să le îmbrăcăm cu haine uneori sărăcicioase, alteori somptuoase, în funcție de personajul pe care dorea să-l reprezinte, pentru studiul drapajelor
Impiegati ca modele pentru pictură, desen și studiul proporțiilor corpului uman, au avut mare noroc în perioadele de academism și au devenit foarte comuni în studiourile artiștilor, în special în anii neoclasicismului, în paralel cu o utilizare lor anterioară în domeniul devoțional care prevedea îmbrăcarea lor în ocazia diverselor sărbători liturgice, conform unei tradiții procesionale încă prezentă în unele realități italiene.

Până la începutul secolului XX, deci, fiecare pictor avea în atelier cel puțin un manechin articulat din lemn și tocmai un manechin „de pictor”, cu capul său caracteristic de ou care permitea să redai fețele în mod verosimil

condiții bune, câteva semne ale trecerii timpului, dar nicio parte ruptă sau lipsă