Sergio Romero - Hidden Frequencies






Deține o diplomă de master în Film și Arte Vizuale; curator, scriitor și cercetător experimentat.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 135253 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Sergio Romero, tablou acrilic original intitulat Hidden Frequencies, 2026, 54 × 81 cm, semnat manual, în stare excelentă, originar din Spania, vândut direct de către artist, perioadă post-2020.
Descriere de la vânzător
Această lucrare face parte dintr-o cercetare picturală recentă în care gestul automat, structura spațială și repetiția simbolică se transformă într-un singur limbaj vizual. Deși la prima vedere pot părea impulsive sau spontane, fiecare naște dintr-un proces de observație și rafinare provenit dintr-o lucrare anterioară mult mai arhitecturală și precisă, dezvoltată de-a lungul anilor prin markere, desen liniar și construcția manuală a spațiului.
În această nouă serie, acea precizie nu dispare: se transformă.
Linia nu mai se comporte doar ca contur sau structură și începe să acționeze, de asemenea, ca energie, ritm și expansiune fizică pe suprafață. Gestul se eliberează, dar încă există un sistem intern de organizare. Semnele se repetă, traseele se intersectează, tensiunile se echilibrează, iar spațiul este delimitat de o arhitectură invizibilă care susține întreaga compoziție.
Fiecare lucrare funcționează ca o hartă mentală în mișcare: straturi de memorie, impulsuri, trasee și structuri emoționale care coexistă într-un același plan. Haosul aparent este întrerupt de decizii conștiente legate de densitate, gol, echilibru, saturație și direcție vizuală.
Repetiția de cadre, orbite, linii nervoase și nuclee circulare generează o gramatică proprie recognoscibilă în întreaga serie. Nu este vorba despre accident sau despre automatism pur, ci despre o cercetare a modului în care se poate traduce gândirea, tensiunea și sensibilitatea într-o scriere picturală contemporană.
Pictura acrilic înlocuiește aici o parte din rigiditatea desenului tehnic cu o prezență mai corporală și fizică. Lucrarea nu se construiește doar: se întâmplă, de asemenea. Traseul păstrează memoria mișcării, a timpului și a gestului direct, menținând întotdeauna același timbru vizual care definește ansamblul cercetării.
Aceste piese oscilonează între:
- desen și pictură,
- control și expansiune,
- arhitectură și automatism,
- scriere și abstracție.
Rezultatul este o serie care propune un limbaj vizual propriu, în care intensitatea gestuală conviește cu o structură internă riguroasă și în care fiecare compoziție acționează ca o extensie directă a unui sistem mental, emoțional și spațial aflat în transformare permanentă.
Această lucrare face parte dintr-o cercetare picturală recentă în care gestul automat, structura spațială și repetiția simbolică se transformă într-un singur limbaj vizual. Deși la prima vedere pot părea impulsive sau spontane, fiecare naște dintr-un proces de observație și rafinare provenit dintr-o lucrare anterioară mult mai arhitecturală și precisă, dezvoltată de-a lungul anilor prin markere, desen liniar și construcția manuală a spațiului.
În această nouă serie, acea precizie nu dispare: se transformă.
Linia nu mai se comporte doar ca contur sau structură și începe să acționeze, de asemenea, ca energie, ritm și expansiune fizică pe suprafață. Gestul se eliberează, dar încă există un sistem intern de organizare. Semnele se repetă, traseele se intersectează, tensiunile se echilibrează, iar spațiul este delimitat de o arhitectură invizibilă care susține întreaga compoziție.
Fiecare lucrare funcționează ca o hartă mentală în mișcare: straturi de memorie, impulsuri, trasee și structuri emoționale care coexistă într-un același plan. Haosul aparent este întrerupt de decizii conștiente legate de densitate, gol, echilibru, saturație și direcție vizuală.
Repetiția de cadre, orbite, linii nervoase și nuclee circulare generează o gramatică proprie recognoscibilă în întreaga serie. Nu este vorba despre accident sau despre automatism pur, ci despre o cercetare a modului în care se poate traduce gândirea, tensiunea și sensibilitatea într-o scriere picturală contemporană.
Pictura acrilic înlocuiește aici o parte din rigiditatea desenului tehnic cu o prezență mai corporală și fizică. Lucrarea nu se construiește doar: se întâmplă, de asemenea. Traseul păstrează memoria mișcării, a timpului și a gestului direct, menținând întotdeauna același timbru vizual care definește ansamblul cercetării.
Aceste piese oscilonează între:
- desen și pictură,
- control și expansiune,
- arhitectură și automatism,
- scriere și abstracție.
Rezultatul este o serie care propune un limbaj vizual propriu, în care intensitatea gestuală conviește cu o structură internă riguroasă și în care fiecare compoziție acționează ca o extensie directă a unui sistem mental, emoțional și spațial aflat în transformare permanentă.
