Sergio Romero - Crimson Disorder






Deține o diplomă de master în Film și Arte Vizuale; curator, scriitor și cercetător experimentat.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 135253 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Sergio Romero, Crimson Disorder, lucrare originală în acrilic din 2026 în expresionismul abstract, semnată manual, originară din Spania, dimensiuni 54 cm înălimeți și 81 cm lățime, greutate 300 g, realizată după 2020 și vândută direct de artist.
Descriere de la vânzător
Această lucrare face parte dintr-o cercetare picturală recentă în care gestul automat, structura spațială și repetiția simbolică se transformă într-un singur limbaj vizual.
Deși la prima vedere pot părea impulsive sau spontane, fiecare se naște dintr-un proces de observație și filtrare provenit dintr-o lucrare anterioară mult mai arhitecturală și precisă, dezvoltată timp de ani prin marcator, desen liniar și construcția manuală a spațiului.
În această nouă serie, acea precizie nu dispare: se transformă.
Linia încetează să se comporte exclusiv ca contur sau structură și începe să acționeze, de asemenea, ca energie, ritm și expansiune fizică pe suprafață. Gesta se eliberează, dar încă există un sistem intern de organizare. Semnele se repetă, traseele se încrucișează, tensiunile se echilibrează iar spațiul este delimitat de o arhitectură invizibilă care susține întreaga compoziție.
Fiecare lucrare funcționează ca un hărț mental în mișcare:
straturi de memorie, impulsuri, trasee și structuri emoționale care coexistă într-un singur plan. Haosul aparent este străbătut de decizii conștiente despre densitate, vid, echilibru, saturație și direcția vizuală.
Repetiția de cadre, orbite, linii nervoase și nuclee circulare generează o gramatică proprie, recognoscibilă în întreaga serie. Nu este vorba despre întâmplări sau despre automatism pur, ci despre o cercetare despre cum să traduci gândire, tensiune și sensibilitate într-o scriere picturală contemporană.
Pictura acrilică înlocuiește aici o parte a rigidității desenului tehnic cu o prezență mai corporală și fizică. Lucrarea nu se construiește doar: se întâmplă și ea. Trasul păstrează memoria mișcării, a timpului și a gestului direct, menținând întotdeauna același semn vizual care definește ansamblul cercetării.
Aceste piese oscilează între:
desen și pictură,
control și expansiune,
arhitectură și automatism,
scriere și abstracție.
Rezultatul este o serie care propune un limbaj vizual propriu, în care intensitatea gestuală coabitează cu o structură internă riguroasă și în care fiecare compoziție acționează ca o extensie directă a unui sistem mental, emoțional și spațial în transformare permanentă.
Această lucrare face parte dintr-o cercetare picturală recentă în care gestul automat, structura spațială și repetiția simbolică se transformă într-un singur limbaj vizual.
Deși la prima vedere pot părea impulsive sau spontane, fiecare se naște dintr-un proces de observație și filtrare provenit dintr-o lucrare anterioară mult mai arhitecturală și precisă, dezvoltată timp de ani prin marcator, desen liniar și construcția manuală a spațiului.
În această nouă serie, acea precizie nu dispare: se transformă.
Linia încetează să se comporte exclusiv ca contur sau structură și începe să acționeze, de asemenea, ca energie, ritm și expansiune fizică pe suprafață. Gesta se eliberează, dar încă există un sistem intern de organizare. Semnele se repetă, traseele se încrucișează, tensiunile se echilibrează iar spațiul este delimitat de o arhitectură invizibilă care susține întreaga compoziție.
Fiecare lucrare funcționează ca un hărț mental în mișcare:
straturi de memorie, impulsuri, trasee și structuri emoționale care coexistă într-un singur plan. Haosul aparent este străbătut de decizii conștiente despre densitate, vid, echilibru, saturație și direcția vizuală.
Repetiția de cadre, orbite, linii nervoase și nuclee circulare generează o gramatică proprie, recognoscibilă în întreaga serie. Nu este vorba despre întâmplări sau despre automatism pur, ci despre o cercetare despre cum să traduci gândire, tensiune și sensibilitate într-o scriere picturală contemporană.
Pictura acrilică înlocuiește aici o parte a rigidității desenului tehnic cu o prezență mai corporală și fizică. Lucrarea nu se construiește doar: se întâmplă și ea. Trasul păstrează memoria mișcării, a timpului și a gestului direct, menținând întotdeauna același semn vizual care definește ansamblul cercetării.
Aceste piese oscilează între:
desen și pictură,
control și expansiune,
arhitectură și automatism,
scriere și abstracție.
Rezultatul este o serie care propune un limbaj vizual propriu, în care intensitatea gestuală coabitează cu o structură internă riguroasă și în care fiecare compoziție acționează ca o extensie directă a unui sistem mental, emoțional și spațial în transformare permanentă.
