Matteo Ciffo - Frammenti - Eracle

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987). Titlul Fragmenti-Eracle
- Anul 2026. Ediția nr. 2/8 - Semnată și autenticată de artist, cu certificat de autenticitate
- Material: Frezare la rece a pulberilor de marmură și piatră
- Condiții excelente



Colecția FRAGMENTI

Compararea cu sculptura clasică reprezintă un element central al acestei colecții. Acel tip de forme, istoric asociate cu ideea de perfecțiune, veșnicie și memorie colectivă, sunt asumate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și reconfigurată, revelând natura sa instabilă. Volumul se deschide, se separă în blocuri și fragmente, generând o nouă structură în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideea de perfecțiune ca stare absolută. Ceea ce pare veșnic dezvăluie propria vulnerabilitate. Forma clasică supraviețuiește, dar este transformată: nu mai este simbol al imortalității, ci prezență traversată de timp, expusă la schimbare și restituită unei noi dimensiuni.



MATTEO CIFFO

Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare axată pe materie, pe transformarea acesteia și pe memoria pe care o păstrează. Lucrarea mea pornește de la un raport direct cu materiale nobile și complexe precum pulberi de marmură și piatră, pigmenți naturali, pământuri armene, oxizi și metale. Nu le consider simple instrumente expressive, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilități de renaștere.

Printr-un proces pe care îl percep mai mult ca un ritual decât ca o practică sculpturală: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica se naște din observație și din dorința de a readuce la viață ceea ce a fost măcinat, abandonat sau uitat. Fragmentele și deșeurile, adesea provenite din munca altor sculptori, devin materie originară pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja în ele o poveste. Le descompun și le recompun, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să mai fie ceea ce a fost și devine altceva.

Călătoria prinde forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care au avut deja o istorie, le descompun și le recompun pentru a genera forme și identități noi. Fiecare creație naște dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, punând în evidență o stare continuă de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent veșnice și indistructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare imutabil dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face materia parte activă a lucrului, implicată într-un dialog constant cu timpul și mediul.
Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar veșnicia se manifestă ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine co-autoare, păstrând pe suprafață urmele gestului, ale procesului și evoluției sale.

Autodidact, mi-am construit parcursul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu vizează controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmente, urme și absențe conviețuiesc și se regenerează.

Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile apar ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între persistență și transformare, restituind materiei o dimensiune profund contemporană și umană.