Maurice Boel (1913-1998) - Het Stoeltje

05
zile
13
ore
04
minute
02
secunde
Oferta inițială
€ 1
Fără preț de rezervă
Nicio ofertă plasată

Protecția cumpărătorului Catawiki

Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii

Trustpilot 4.4 | 135253 recenzii

Evaluat excelent pe Trustpilot.

Het Stoeltje, gouache pe hârtie din 1949 de Maurice Boel, ediție originală în expresionismul abstract, scenă de interior, semnat în colțul din dreapta jos, 93 cm înălime, 77 cm lățime, Belgia, vândut cu rama.

Rezumat asistat de inteligență artificială

Descriere de la vânzător

O lucrare abstractă, expresionistă, a unui model pe un scaun în atelierul artistului.

Gouache pe hârtie.
Semnat în partea de jos la dreapta: Boel.
Datată: 49.

Maurice Boel a resimțit în timpul anilor săi de academie influența lui Alfred Bastien. Însă după serviciul în armată a ales hotărât calea expresionismului în maniera lui Constant Permeke.

Maurice Boel și-a prezentat prima expoziție solo în 1938 la galeria „Studio” din Oostende. James Ensor, cunoscut pentru atitudinea cinică față de tinerii talente, a insistat să scrie prefața și i-a adresat lui toată lauda.

El a studiat în 1950 și 1951 la Academia Liberă „La Grande Chaumière” din Paris. A vândut acolo câteva lucrări unei galerii. În timpul șederii a legat prietenii cu artiști precum Hartung, Zadkine, Braque și Fouyiata. Pentru el a fost o revelație, ceea ce a dus la un proces profund de reinventare în stilul său. A renunțat la figurativ și a evoluat treptat către o abstracție geometrică, lirică, păstrând culoarea și ritmul. S-a desprins de influența lui Permeke, de „couleur locale” și de aspectele anecdotoase din lucrările sale anterioare. A început să-și găsească propriul stil treptat. Însă ulterior a realizat încă lucrări neofigurative, în special reprezentări ale peisajelor din Devon, destinația sa de vacanță preferată.

În 1959 a devenit primul laureat al Dutch Talens Prize, atunci când a fost extinsă și în Belgia. De atunci, expoziție după expoziție.

În acea perioadă a plecat din nou în Spania și a urmat acolo un curs de limbă în Cadiz. S-a stabilit acolo împreună cu soția lui și a produs, pe lângă xilogravuri și picturi, și poezii în spaniolă. Mai târziu a descoperit stațiunea balneară Salou, a desenat printre altele „Călăreți fantastici” (1957) și a susținut prelegeri despre evoluția artei. Întors în Belgia, a pictat decorațiuni murale cu verticale abstracte în Ostend Hotel (1956). A îndrăznit să abordeze a treia dimensiune și a proiectat, la comanda orașului Oostende, câteva instalații, dintre care una a fost aleasă pentru Expoziția din ’58.

În 1960 s-a mutat în Italia și a avut o expoziție la Florența împreună cu Anne Dubois. Grație unei burse oferite de Ministerul Învățământului Public, în 1961 a lucrat în Roma la Academia Belgică. A organizat acolo, în iulie 1961, o expoziție împreună cu Camille De Taye și Jeanne Rucquoi. Mai târziu, în același an, își expune lucrările italiene la Kursaal din Oostende.

În această decadă, radicalul și recele verticalism al picturilor sale a evoluat spre benzi mai largi,grupate cu măiestrie. Sub influența luminii italiene, și-a schimbat stilul și a încetat să mai urmeze formele mai stricte ale anilor ’50. A integrat în compozițiile sale abstracte nuanțe de culoare mai bogate și mai subtile, care se reflectă în tonuri aurii și argintii în fundal.

Tot mai mult a evoluat spre o abstracție lirică. Lucrările sale devin „peisaje ale spiritului”, vizibile doar pentru artist. Pentru privitor, este artă pur abstractă.

Lucrările sale au o structură bine gândită, cu linii verticale ritmice și suprafețe neregulate. Sunt pătrunse de emoție. Culoarea acestor verticale contrastează cu fundalul mai sumbru, în care apar uneori tușe mai colorate. Își dă drumul liber simțului pentru culori și forme armonice, contrastante, dar fără a cădea în rigiditate calculată sau într-o abstractie rece. Creează un joc de culori și umbre, sau mai degrabă, margini colorate care conferă relief picturii. Obține același efect și prin spațiul strâns dintre verticale. Acel look tipic de linii verticale cu înălțimi inegale, care curg ca pliuri netezite peste pânză, a fost comparat cu tablourile de perdea sau cu tuburi de orgă înguste.

Maurice Boel a făcut parte dintr-o nouă generație de pictori precum Mendelson, Kurt Lewy sau Mig Quinet, care au reînviat pictura abstractă, după ce generațiile anterioare de pictori abitract, cum ar fi Peeters, Joostens, Baugniet, Servranckx sau Donas, s-au îndepărtat de ea.

În 1988 Muzeul pentru Kunst din Oostende a organizat o retrospectivă a operei sale. În februarie 2010 a fost deschisă o nouă retrospectivă în Galeriile Venețiene din Oostende.

Condiție: lucrarea se află în stare bună, înrămată și cu sticlă, iar în completarea ei vi se oferă gratuit.

Această lucrare va fi expediată împachetată cu grijă.
În cazul în care, în ciuda ambalajului atent, apare spartură a geamului sau eventuale daune ulterioare, aceasta este în răspunderea dumneavoastră.
Ridicarea personală este de asemenea posibilă.

O lucrare abstractă, expresionistă, a unui model pe un scaun în atelierul artistului.

Gouache pe hârtie.
Semnat în partea de jos la dreapta: Boel.
Datată: 49.

Maurice Boel a resimțit în timpul anilor săi de academie influența lui Alfred Bastien. Însă după serviciul în armată a ales hotărât calea expresionismului în maniera lui Constant Permeke.

Maurice Boel și-a prezentat prima expoziție solo în 1938 la galeria „Studio” din Oostende. James Ensor, cunoscut pentru atitudinea cinică față de tinerii talente, a insistat să scrie prefața și i-a adresat lui toată lauda.

El a studiat în 1950 și 1951 la Academia Liberă „La Grande Chaumière” din Paris. A vândut acolo câteva lucrări unei galerii. În timpul șederii a legat prietenii cu artiști precum Hartung, Zadkine, Braque și Fouyiata. Pentru el a fost o revelație, ceea ce a dus la un proces profund de reinventare în stilul său. A renunțat la figurativ și a evoluat treptat către o abstracție geometrică, lirică, păstrând culoarea și ritmul. S-a desprins de influența lui Permeke, de „couleur locale” și de aspectele anecdotoase din lucrările sale anterioare. A început să-și găsească propriul stil treptat. Însă ulterior a realizat încă lucrări neofigurative, în special reprezentări ale peisajelor din Devon, destinația sa de vacanță preferată.

În 1959 a devenit primul laureat al Dutch Talens Prize, atunci când a fost extinsă și în Belgia. De atunci, expoziție după expoziție.

În acea perioadă a plecat din nou în Spania și a urmat acolo un curs de limbă în Cadiz. S-a stabilit acolo împreună cu soția lui și a produs, pe lângă xilogravuri și picturi, și poezii în spaniolă. Mai târziu a descoperit stațiunea balneară Salou, a desenat printre altele „Călăreți fantastici” (1957) și a susținut prelegeri despre evoluția artei. Întors în Belgia, a pictat decorațiuni murale cu verticale abstracte în Ostend Hotel (1956). A îndrăznit să abordeze a treia dimensiune și a proiectat, la comanda orașului Oostende, câteva instalații, dintre care una a fost aleasă pentru Expoziția din ’58.

În 1960 s-a mutat în Italia și a avut o expoziție la Florența împreună cu Anne Dubois. Grație unei burse oferite de Ministerul Învățământului Public, în 1961 a lucrat în Roma la Academia Belgică. A organizat acolo, în iulie 1961, o expoziție împreună cu Camille De Taye și Jeanne Rucquoi. Mai târziu, în același an, își expune lucrările italiene la Kursaal din Oostende.

În această decadă, radicalul și recele verticalism al picturilor sale a evoluat spre benzi mai largi,grupate cu măiestrie. Sub influența luminii italiene, și-a schimbat stilul și a încetat să mai urmeze formele mai stricte ale anilor ’50. A integrat în compozițiile sale abstracte nuanțe de culoare mai bogate și mai subtile, care se reflectă în tonuri aurii și argintii în fundal.

Tot mai mult a evoluat spre o abstracție lirică. Lucrările sale devin „peisaje ale spiritului”, vizibile doar pentru artist. Pentru privitor, este artă pur abstractă.

Lucrările sale au o structură bine gândită, cu linii verticale ritmice și suprafețe neregulate. Sunt pătrunse de emoție. Culoarea acestor verticale contrastează cu fundalul mai sumbru, în care apar uneori tușe mai colorate. Își dă drumul liber simțului pentru culori și forme armonice, contrastante, dar fără a cădea în rigiditate calculată sau într-o abstractie rece. Creează un joc de culori și umbre, sau mai degrabă, margini colorate care conferă relief picturii. Obține același efect și prin spațiul strâns dintre verticale. Acel look tipic de linii verticale cu înălțimi inegale, care curg ca pliuri netezite peste pânză, a fost comparat cu tablourile de perdea sau cu tuburi de orgă înguste.

Maurice Boel a făcut parte dintr-o nouă generație de pictori precum Mendelson, Kurt Lewy sau Mig Quinet, care au reînviat pictura abstractă, după ce generațiile anterioare de pictori abitract, cum ar fi Peeters, Joostens, Baugniet, Servranckx sau Donas, s-au îndepărtat de ea.

În 1988 Muzeul pentru Kunst din Oostende a organizat o retrospectivă a operei sale. În februarie 2010 a fost deschisă o nouă retrospectivă în Galeriile Venețiene din Oostende.

Condiție: lucrarea se află în stare bună, înrămată și cu sticlă, iar în completarea ei vi se oferă gratuit.

Această lucrare va fi expediată împachetată cu grijă.
În cazul în care, în ciuda ambalajului atent, apare spartură a geamului sau eventuale daune ulterioare, aceasta este în răspunderea dumneavoastră.
Ridicarea personală este de asemenea posibilă.

Detalii

Artist
Maurice Boel (1913-1998)
Vândut cu ramă
Da
Vândut de
Proprietar sau revânzător
Ediție
Original
Titlu operei de artă
Het Stoeltje
Tehnică
Guașă
Semnatură
Semnat de mână
Țară
Belgia
An
1949
Stare
Stare bună
Înălțime
93 cm
Lățime
77 cm
Descriere/Temă
Scenă de interior
Stil
Expresionism Abstract
Perioadă
1940-1950
Vândut de
Țările de JosVerificat
325
Obiecte vândute
100%
Privat

Obiecte similare

Pentru dvs. în

Artă clasică și impresionism