Yurie Nagashima - Empty White Room - 1995-1995

Yurie Nagashima dobândește o faimă națională în Japonia după ce primește al doilea premiu anual Urbanart acordat de Parco Gallery din Tokyo în 1993 pentru o serie de fotografii care o reprezintă pe ea și familia ei dezgolite[1].
Nagashima este numită la premiu de Nobuyoshi Araki, unul dintre fotografii cei mai cunoscuți din Japonia.
La acea vreme, Nagashima era încă studentă la Universitatea de Arte Musashino din Tokyo, de unde a absolvit în 1995 cu o licență în designul comunicării vizuale[2].
În 1995, Nagashima organizează o expoziție pentru două persoane cu fotografa americană Catherine Opie la Parco Gallery, Tokyo[2].
În urma acestei întâlniri cu Opie, Nagashima întreprinde un MFA la California Institute of the Arts sub îndrumarea ei.
Nagashima a publicat numeroase și importante monografii fotografice care abordează tema familiei, sexului, identității și sexualității.
În Occident, ea este comparată cu fotografa americană Nan Goldin[3].
În fotografii uneori provocatoare, Nagashima testează percepțiile publicului asupra obscenității și cenzurii în Japonia (en)[4].
Nagashima este reprezentată de galeria SCAI the Bathhouse din Tokyo, unde a avut mai multe expoziții personale și de grup[2].
În plus față de munca sa ca fotografă și asistentă în fotografie, Nagashima a publicat în 2009 (sub titlul Senaka no kioku, care înseamnă „Amintiri din dos”) o serie de povești biografice despre copilăria ei[5].
Cărți