Sergio Romero - Entrelazamiento






Deține o diplomă de master în Film și Arte Vizuale; curator, scriitor și cercetător experimentat.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 135773 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Entrelazamiento este o pictură acrilică originală de Sergio Romero, 50 × 60 cm, 300 g, realizată în 2026, semnată de mână, din Spania, realizată după 2020, vândută direct de artist și în stare excelentă.
Descriere de la vânzător
Această operă face parte dintr-o cercetare picturală recentă în care gestul automat, structura spațială și repetiția simbolică se transformă într-un același limbaj vizual. Deși la prima vedere pot părea impulsive sau spontane, fiecare ia naștere dintr-un proces de observație și rafinare provenit dintr-o operă anterioară mult mai arhitecturală și precisă, dezvoltată de-a lungul anilor prin marker, desen liniar și construcția manuală a spațiului.
În această nouă serie, acea precizie nu dispare: se transformă.
Linia încetează să se comporte doar ca contur sau structură și începe să acționeze și ca energie, ritm și expansiune fizică pe suprafață. Gesto se eliberează, dar un sistem intern de organizare încă există. Semnele se repetă, traseele se intersectează, tensiunile se echilibrează și spațiul este delimitat de o arhitectură invizibilă care susține întreaga compoziție.
Fiecare lucrare funcționează ca o hartă mentală în mișcare:
straturi de memorie, impulsuri, trasee și structuri emoționale care coabitează într-un același plan. O aparentă haos este străbătută de decizii conștiente privind densitatea, vidul, echilibrul, saturația și direcția vizuală.
Repetiția cadrelor, orbitelor, firelor nervoase și nucleelor circulare generează o gramatică proprie recunoscută în întreaga serie. Nu este vorba de accident sau de automatism pur, ci de o cercetare despre cum să traduci gândirea, tensiunea și sensibilitatea într-o scriere picturală contemporană.
Pictura acrilică înlocuiește aici partea rigidității desenului tehnic cu o prezență mai corporală și fizică. Lucrarea nu se mai construiește doar; se și întâmplă. Trasul păstrează memoria mișcării, a timpului și a gestului direct, menținând întotdeauna același timbru vizual care definește ansamblul cercetării.
Aceste piese oscilă între:
desenul și pictura,
control și expansiune,
arhitectură și automatism,
scriere și abstracție.
Rezultatul este o serie care propune un limbaj vizual propriu, în care intensitatea gestuală coexiste cu o structură internă riguroasă și în care fiecare compoziție acționează ca o extensie directă a unui sistem mental, emoțional și spațial în transformare permanentă.
Această operă face parte dintr-o cercetare picturală recentă în care gestul automat, structura spațială și repetiția simbolică se transformă într-un același limbaj vizual. Deși la prima vedere pot părea impulsive sau spontane, fiecare ia naștere dintr-un proces de observație și rafinare provenit dintr-o operă anterioară mult mai arhitecturală și precisă, dezvoltată de-a lungul anilor prin marker, desen liniar și construcția manuală a spațiului.
În această nouă serie, acea precizie nu dispare: se transformă.
Linia încetează să se comporte doar ca contur sau structură și începe să acționeze și ca energie, ritm și expansiune fizică pe suprafață. Gesto se eliberează, dar un sistem intern de organizare încă există. Semnele se repetă, traseele se intersectează, tensiunile se echilibrează și spațiul este delimitat de o arhitectură invizibilă care susține întreaga compoziție.
Fiecare lucrare funcționează ca o hartă mentală în mișcare:
straturi de memorie, impulsuri, trasee și structuri emoționale care coabitează într-un același plan. O aparentă haos este străbătută de decizii conștiente privind densitatea, vidul, echilibrul, saturația și direcția vizuală.
Repetiția cadrelor, orbitelor, firelor nervoase și nucleelor circulare generează o gramatică proprie recunoscută în întreaga serie. Nu este vorba de accident sau de automatism pur, ci de o cercetare despre cum să traduci gândirea, tensiunea și sensibilitatea într-o scriere picturală contemporană.
Pictura acrilică înlocuiește aici partea rigidității desenului tehnic cu o prezență mai corporală și fizică. Lucrarea nu se mai construiește doar; se și întâmplă. Trasul păstrează memoria mișcării, a timpului și a gestului direct, menținând întotdeauna același timbru vizual care definește ansamblul cercetării.
Aceste piese oscilă între:
desenul și pictura,
control și expansiune,
arhitectură și automatism,
scriere și abstracție.
Rezultatul este o serie care propune un limbaj vizual propriu, în care intensitatea gestuală coexiste cu o structură internă riguroasă și în care fiecare compoziție acționează ca o extensie directă a unui sistem mental, emoțional și spațial în transformare permanentă.
