Sergio Romero - Entrelazamiento 10





1 € |
|---|
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 136024 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Sergio Romero, Entrelazamiento 10, piesă acrilică originală din 2026, 50 × 73 cm, semnată de mână, în stare excelentă, origine din Spania și vândută direct de artist.
Descriere de la vânzător
Această operă face parte dintr-o cercetare picturală recentă în care gestul automat, structura spațială și repetiția simbolică devin aceeași limbă vizuală. Deși la prima vedere pot părea impulsive sau spontane, fiecare naște dintr-un proces de observație și purificare provenit dintr-o lucrare anterioară mult mai arhitecturală și precisă, dezvoltată în ani prin marker, desen liniar și construcția manuală a spațiului.
În această nouă serie, acea precizie nu dispare: se transformă.
Linia nu mai se comporte doar ca contur sau structură și începe să acționeze și ca energie, ritm și expansiune fizică pe suprafață. Gestul se eliberează, dar există în continuare un sistem intern de organizare. Semnele se repetă, traseele se intersectează, tensiunile se echilibrează și spațiul este delimitat de o arhitectură invizibilă care susține întreaga compoziție.
Fiecare lucrare funcționează ca un hartă mentală în mișcare:
straturi de memorie, impulsuri, trasee și structuri emoționale care coabitează în același plan. Haosul aparent este străbătut de decizii conștiente privind densitatea, vidul, echilibrul, saturația și direcția vizuală.
Repetiția cadrelor, a orbitelor, a liniilor nervoase și a nucleelor circulare generează o gramatică proprie recognoscibilă în întreaga serie. Nu este vorba despre întâmplare sau despre automatisme pure, ci despre o cercetare asupra modului în care să traduci gândirea, tensiunea și sensibilitatea într-o scriere picturală contemporană.
Pictura acrilică înlocuiește aici o parte din rigiditatea desenului tehnic cu o prezență mai corporală și fizică. Lucrarea nu se construiește doar: se întâmplă și ea. Trasul păstrează memoria mișcării, a timpului și a gestului direct, menținând întotdeauna același timbru vizual care definește ansamblul cercetării.
Aceste piese oscilează între:
desen și pictură,
control și expansiune,
arhitectură și automatism,
scriere și abstracție.
Rezultatul este o serie care propune un limbaj vizual propriu, unde intensitatea gestuală conviește cu o structură internă riguroasă și unde fiecare compoziție acționează ca o extensie directă a unui sistem mental, emoțional și spațial în transformare permanentă.
Această operă face parte dintr-o cercetare picturală recentă în care gestul automat, structura spațială și repetiția simbolică devin aceeași limbă vizuală. Deși la prima vedere pot părea impulsive sau spontane, fiecare naște dintr-un proces de observație și purificare provenit dintr-o lucrare anterioară mult mai arhitecturală și precisă, dezvoltată în ani prin marker, desen liniar și construcția manuală a spațiului.
În această nouă serie, acea precizie nu dispare: se transformă.
Linia nu mai se comporte doar ca contur sau structură și începe să acționeze și ca energie, ritm și expansiune fizică pe suprafață. Gestul se eliberează, dar există în continuare un sistem intern de organizare. Semnele se repetă, traseele se intersectează, tensiunile se echilibrează și spațiul este delimitat de o arhitectură invizibilă care susține întreaga compoziție.
Fiecare lucrare funcționează ca un hartă mentală în mișcare:
straturi de memorie, impulsuri, trasee și structuri emoționale care coabitează în același plan. Haosul aparent este străbătut de decizii conștiente privind densitatea, vidul, echilibrul, saturația și direcția vizuală.
Repetiția cadrelor, a orbitelor, a liniilor nervoase și a nucleelor circulare generează o gramatică proprie recognoscibilă în întreaga serie. Nu este vorba despre întâmplare sau despre automatisme pure, ci despre o cercetare asupra modului în care să traduci gândirea, tensiunea și sensibilitatea într-o scriere picturală contemporană.
Pictura acrilică înlocuiește aici o parte din rigiditatea desenului tehnic cu o prezență mai corporală și fizică. Lucrarea nu se construiește doar: se întâmplă și ea. Trasul păstrează memoria mișcării, a timpului și a gestului direct, menținând întotdeauna același timbru vizual care definește ansamblul cercetării.
Aceste piese oscilează între:
desen și pictură,
control și expansiune,
arhitectură și automatism,
scriere și abstracție.
Rezultatul este o serie care propune un limbaj vizual propriu, unde intensitatea gestuală conviește cu o structură internă riguroasă și unde fiecare compoziție acționează ca o extensie directă a unui sistem mental, emoțional și spațial în transformare permanentă.

