Neeharika Donau-Hossain - Apotheose

Apoteoză – din seria de lucrări „SCHWEBEN”

Această pictură în ulei tematizează starea de desprindere – un moment între pământ și cer, între trup și spirit, între realitate și transcendență. Cele trei figuri feminine plutitoare par să fie suflate de legile gravitației și se mișcă liber prin spațiul unei arhitecturi monumentale de cupolă. Astfel apare impresia unei eliberări interioare, a unei stări în care limitările sunt ridicate iar conștiința atinge niveluri noi.

Arhitectura circulară a cupolei întărește această impresie. Ea amintește de spații sacre și face referire la perfecțiune, unitate și infinit. Privirea privitorului este atrasă spre centrul imaginii, unde figurile sunt legate între ele într-o coregrafie dinamică. În ciuda mișcării lor, ele nu par neliniștite, ci armonioase și negrevate – ca și cum ar fi purtate de o forță invizibilă.

În mod deosebit, țesăturile fluente joacă un rol central. Ele depășesc granițele corpurilor și transformă figurile în mișcare pură, energie și culoare. Nuanțele violete și roz-pal produc o atmosferă poetică, aproape onirică. Violetul reprezintă tradițional spiritualitatea, transformarea și legătura dintre materia și binele spiritului, în timp ce nuanțele roz deschis exprimă ușurință, deschidere și bucurie de a trăi.

Perspectiva de jos intensifică senzația de înălțare. Privitorul privește spre figurile de jos în sus și este atras în starea de plutire, fiind tras în această stare de suspensie. Provocând o fel de meditație vizuală asupra libertății, încrederii și dăruirii. Figurinele par să nu cadă, nici să zboare activ – ci să fie într-o stare de pur sprijin în totalitate.

În cadrul seriei „SCHWEBEN” pictura poate fi înțeleasă ca un simbol al acelora momentelor în care oamenii depășesc povara interioară și se eliberează de frici, constrângeri sau așteptările societății. Descrie o stare de echilibru între trup și suflet, în care ușurința nu pare o evadare din realitate, ci o exprimare a unei conștiințe extinse. Plutirea devine astfel o metaforă pentru libertate, încredere și posibilitatea de a crește peste propriile limite.

Artistul: Neeharika Donau Hossain
Neeharika Donau Hossain a studiat pictura la Hochschule für Künste din Bremen. A urmat calificări ca designer multimedia și web, iar astăzi lucrează ca artist liber, inițiator de proiecte interculturale, galeristă și, în același timp, profesoară de artă în centrul de arte Farbenmeer din Bremen, pe care îl conduce împreună cu soțul ei Onil Hossain din 2003.

Împreună, cuplul de artiști creează, de asemenea, fresce pentru comenzi publice și private atât în interiorul, cât și în afara țării, dezvoltă concepte de spațiu și execută picturi la comandă precum portret-pictură și ilustrații de carte etc.

Din 1992 au avut numeroase expoziții și fresce în spații publice, în țară și în străinătate.

În cadrul seriei ei Schweben, artista pictează oamenii în realismul actual, cu accente către realismul fantastic. Abordează atât constrângerile anatomiei umane, cât și libertatea pe care o experimentăm în propriul nostru corp. Figurinele sale sunt răsucite, grațioase, nu sunt legate ferm, ci libere, nelimitate, dar și lipsa de suport. Fețele sunt adesea acoperite, ceea ce lasă exprimările și emoțiile lor să rămână un secret. Posturile lor pot reprezenta fie durere, fie extază.
Pot fi căzute sau zburate.

Elementele perspective, pe care adesea le folosește, acționează ca o extindere a figurii, ca spațiu psihologic. În „Schweben” dorința de unitate este împlinită și a venit vremea liniștii. Dorința este mereu în drum spre scopul său. Plutirea este înspre țintă, este chiar ținta în sine. Este o liniște în mișcare, o mișcare în liniște.