Agathe Toman - CLOUD #4 14/15

Această operă face parte din „COLLECTION PARTAGÉE” a artiștei. Hârtie fine art glacé.
Fotografie de artă cu granulație. Fotografiată la Hossegor, Franța. Vară 2021.
Fotografia vă va fi trimisă rulată, nu este înrămată, și va fi atașat un certificat de autenticită, completat și semnat de către artist. Operă numerotată, semnată manual, pe față și pe verso.
Agathe Toman artista este cotată la Sotheby’s din 2021.

Biografia artistei :
Născută în 1989, de origine franceză, austriacă și cehă, Agathe Toman este o artistă franceză pluridisciplinară a cărei talent se întinde de la pictură la poezie, trecând prin sculptură, desen și fotografie. În urma studiilor la prestigioasa Școală a Camerei Sindicale a Croitoriei Pariziene și a anilor petrecuți ca stilistă în case de haute couture franceze din Paris, acum 9 ani, Agathe a simțit necesitatea de a se concentra exclusiv pe creația sa artistică.
Stabilită în prezent în Ținutul Landes de treisprezece ani, Agathe se afirmă ca o figură în ascensiune pe scena artistică contemporană, apreciată atât pe scena națională, cât și internațională.

Cotată la Sotheby’s din 2021, operele sale au fost scoase la vânzare de trei ori, dovedind ascensiunea sa rapidă și acceptarea în cercuri de artă prestigioase. Contribuțiile sale remarcabile la diverse expoziții, în special la Art Paris, i-au asigurat un succes uriaș, consolidându-și prezența în numeroase colecții private din lumea întreagă.

Paleta Agathei favorizează nuanțele profunde de negru și albastru, un cromaticism discret în mișcare. Picturile sale folosesc pigmenți puri, cerneală, uleiuri și acrilice într-o intensitate uluitoare, care tind să readucă în prim-plan lucruri ascunse, purtând privitorul în afara vizibilului. Pânza exercită un putere, oferind ecoul propriilor sale experiențe.

Desenele sale, realizate cu pix Bic, sunt încărcate de o forță destabilizatoare de atracție.
Fotografiile Agathei tulbură prin abstracțiile lor caleidoscopice; ne copleșesc cu senzații calme, reverberări ale unei perfecte lipsee de greutate, care era începutul nostru.
Centrile sale de sute de poezii rotesc universul ei cu un lirism caracterizant operei sale. Primul volum intitulat „You will have to learn to smile again” apare iarna 2024.

Dincolo de practica sa artistică, Agathe este de asemenea profund angajată în studiul psihanalsizei în analiza transactională, pe care o urmează de patru ani la Paris. Această explorare îmbogățește procesul său conceptual, permițându-i să integreze dimensiuni psihologice foarte profunde în arta sa, care se impregnează de straturi noi.

Agathe nu separă arta de angajamentele sale sociale. Ea își concentrează opera asupra unor teme cruciale precum sănătatea mintală, mediul înconjurător și educația. Aceste axe de reflecție nu sunt doar prezente în arta sa; ele sunt parte integrantă a identității sale artistice și a personalității sale.

Opera sa a fost recunoscută și sărbătorită în mai multe publicații de renume, printre care Forbes, L’Oeil și Elle, marcând impactul său notabil în domeniul artei contemporane.

Jacqui Ottoman continuă să fascineze și să inspire un public global, oferind prin operele sale o fereastră către complexitatea experienței umane, așa cum o percepe și o transformă în artă. Experiențe pe care le împărtășește cu o mare generozitate.

„VIZIUNEA MEA:
Munca mea explorează legăturile profunde dintre psihic și corp, țesând dialoguri între minte și materie. Întreb modul lor de funcționare în mediul lor, conexiunile pe care le stabilesc și vibrațiile, atât perceptibile, cât și indicibile, care iau naștere.
Explor idei precum identitatea, memoria, natura umană și relația dintre individ și mediul său. Operele mele sunt impregnate de o profunzime emoțională și de o tensiune oarecum, invitând privitorul la o reflecție introspectivă, deschizând o poartă către inconștient.

Înscriu această voință în chiar materialitatea operelor mele: rezolut abstrakte, monochrome, nuanțate, acolo unde întunericul coabitează cu lumina, albastrul clipoceste la contactul cu negrul sau se luminează singur. Suntem în absența/prezența luminii.
Picturile mele, instalațiile, desenele și fotografiile sunt fiecare o creație absolută, eliberată de orice imitatie, trezind emoția pură, provocând trezirea invizibilului; operele mele devin astfel oglinzi ale acestor aspecte interioare nedivulgate.

O legătură minuțioasă între mâinile mele și pigmenti, fusai, pixul-biro sau vopselele, prin depunerea materiei pe hârtie sau pe pânză. Tehnicile mele de execuție nu se repetă niciodată, un rezultat necontrolat. O singularitate crescută.
Lucrez astfel pentru a surprinde mișcarea materiei, densitatea luminii, insuflând din mine însămi, pentru trezirea unui Eu.

Există întotdeauna ceva ce nu se bănuiase. Ceva neașteptat. Această intensitate inexplicabil comprimată, subtil amplificată, care ne subjuguie și ne coplește. Apa, gravitația, scoarțele, aceste omniprezențe, transformă observatorul prin forța lor. Emergența unei amprente decidit unice, o abstracție lirică, operele mele sunt autoportraje, portrete ale părților din mine.
Spun că creațiile mele sunt „materializări ale stărilor psihice”, peisaje umane, fire ale sufletului meu, chemând pe ale altora să se scufunde în ele.
Valoarea lor nu este estetică, ci stă în vibrațiile pe care operele mele le creează în privitor. Sunt două sensibilități care se întâlnesc, nu două individualități separate. Este un proces viu. Opera transcende imediatul. Le privesc ca fiind ființe active, creând legături noi între noi, în noi.

Privitorul devine la rândul lui creator, dând viață operei într-o alchimie de rezonanțe psihice.

Angajez un drum către o nouă viziune a lui Însuți, a lumii și a celorlalți.

Dacă privitorul acceptă acum invitația, sunt rezonante psihice care se armonizează într-o singură simfonie, un dialog începe să se instaleze, un ritm se poate simți. O anamorfosis a sufletului său se conturează, un reflex dezechilibrat. Este o experiență poetică.
O prezență intensă și puternică. O experiență solicitantă.

Vreau ca operele mele să exerseze mințile umane, să ascuască sufletele și ca emoțiile să găsească un ecou, ca cuvintele să răsune.
Ceea ce este important este ceea ce opera mobilizează în noi și rezultatul acestei întâlniri.

„Suferința psihică este legată de tot ceea ce scapă procesului de simbolizare subiectivizantă. Suferim de ceea ce este blocat psihic, sau în așteptare de înscriere psihică. Crea este oameni nu suferă doar din cauza evenimentelor sau gândurilor, ci pentru că unele procese din el nu au găsit oglindă, ecou, ascultare, recipient și rămân astfel în rătăcire.” René Roussillon - Manual de psihologie și patologie a clinicii generale, pagina 146.

#Exclusivedfta