Gaetano D' Aquino (1969) - Etna

Ulei pe pânză 48x45 de Gaetano D' Aquino cu fotografie autentificată

Gaetano D`Aquino s-a născut la Catania la 30 august 1969, unde locuiește și lucrează în prezent. După ce a obținut bacalaureatul în domeniul artistic la liceu, a aderat la mai multe mișcări artistice contemporane.

D`Aquino a pornit în călătoria sa personală în domeniul picturii, dând viață viziunilor sale creative printr-o varietate de teme și tehnici. Acest parcurs l-a făcut un reprezentant distinct al artei contemporane.

Operele lui D`Aquino au fost achiziționate în numeroase colecții importante, atât publice, cât și private, și și-au găsit loc în numeroase reviste de specialitate și cataloage de artă.


EXPOZIȚII PERSONALE ȘI COLECTIVE:

1998 Mai Artistesc-Catania, Catania (colocvială)

2000 Galerie, Il Massimo, Catania (personală)

2000 Întâlnire cu Pictura, Mascalucia (colocvială)

2001 Galerie, Giotto, Catania (personală)

2004 Prima întâlnire de artă contemporană, BOHEMIEN, palatul comunal, Acireale

2004 Eveniment de Artă KATACLOÒ, Teatrul Metropolitan, Catania (Colocvial)

2004 Galerie, Il Massimo, Catania (personală)

2005 A doua Estemporană de Pictură, în grijă Vittorio Sgarbi, Nineo

2005 Premiu Literar și Artistic ARETUSA Trecut Mileniu, secțiunea pictură, premiu întâi clasificat, Centrul Siculo pentru Difuzarea Culturii, Sediul Regional Siracusa

2006 Culorile din interior și din afara Dreptunghiului Verde, Sesiune de Arte Vizuale Contemporane, Hotel Luna, (Oleggio Castello, Milano) în grijă Donat Conenna

2007 Arte Fiera, Le Ciminiere, Catania

2007 Galerie, Arte Nuvò, Catania (personală)

2007 Galerie, Art Gallery Ortigia, Siracusa (personală)

2008 Tremestieri, Arte XIV ediție, Tremestieri Etneo

2009 Galerie, Il Massimo, Catania (personală)

2012 Galerie, Civico 69, Firenze (personală)

2015 Ziua Artei și Creativității EMPIRE, Catania (colocvială)

2015 Europa Evenți Arte, centru comercial Porte di Catania (Colocvială)

2016 Galerie, Colecții Contemporane, Enna Bassa (colocvială)


GAETANO D`AQUINO ȘI ADEVĂRUL FIINȚEI DONAT CONENNA

Pentru a atinge adevărul ființei (în personaj, în obiect și în orice alt concept vizual) este necesar să existe suferința procedurii cognitive. Tradus pe înțeles simplu: trebuie să știi să pictezi.

Într-un moment ulterior putem lua în considerare toate mișcările „ex” (a exprima, a exterioriza, a asculta, a expune) care îl conduc pe om să devină expresorul realităților exterioare și interioare.

Pentru a încadra în lumina potrivită cazul D`Aquino, Gaetano D`Aquino din Catania, este necesar să parafrazăm Descartes. Pictez, deci exist. Un principiu care aduce mitul imaginii, despre care toți suntem purtători neconștient datorită moștenirii noastre culturale, pentru a indica posibilitatea ca gândirea să atingă ființa. Pentru artiști, această formă de „sindromul lui Buonarotti” („De ce nu vorbești?”) este resimțită - desigur mai mult sau mai puțin - în raport cu propriile sale posibilități narative.

Motivul pentru care Gaetano D`Aquino se apropie de pânza albă și o „zgârie”, începând să marcheze schița grafică, pe care apoi o iluminează cu culori, oferind astfel imaginea obținută grația adevărului, constă tocmai în acea operație de mimetism, pe care noi, muritorii simpli, nu știm să o facem: adică să aducem pe suprafață - pe pânză, deși limitată - orizonturile exterioare și interioare ale peisajului, obiectului, personajului, conceptului.

O operație care, în diferite stiluri, a traversat secolele și istoria artei, dar care voca (din vocație) tot mai rar artiștii realității „tota­le”, precum D`Aquino.

Operatorul imaginii, în special a celei anatomice, care poate fi bine definit hiperrealist, când în „icoanele” sale civile, laice, profane, salvează subiectul adus în prim-plan, pe pânză, de capcanele impresiei, adică tentația de a rezuma, de a esențializa. Rondul catifelat „Trup de femeie” este narațiunea unui corp de femeie: nimeni nu-și va imagina să vadă altul.

D`Aquino lucrează cu un mestesug infinit, jucându-se cu o semnătură capilară a detaliilor epidermice ale operei, care apoi o învăluie într-o succesiune de văluiri cromatice, până la obținerea unicității subiectului, exact - „ca și cum” - pictorul din Catania ar dori să fure din lume acele (acum rare) fractiuni de integritate plastică și să le reînvie pentru veșnic pe pânzele sale. Dar nu este ușor să spui acest lucru, desigur.

Și iată că se îndreaptă încet, meditativ, spre real: chiar și în frizarea unui singur fotogram, ființa, „a trăi” a unui peisaj, a unui obiect, a unui personaj, a unui concept, este străbătută de o lumină pe care noi o numim, în mod obișnuit, „fotografică”, dar care nu este altceva în Gaetano D`Aquino decât dorința voluptoasă de a atinge mimetismul absolutului natural, de a marca cu rigoare ceea ce-l înconjoară, de a reda fidelitatea somatică a anatomilor.

Ar fi simplu, cum se întâmplă mereu cu pictorii realistici, realiști, hiperrealisti, și chiar în acest caz, să invocăm drepturile deja vechi către interpretare pe care omul, fără îndoială, trebuie să le revendice, iar care - este dovedit în mod istoric - au dus în schimb conceptul de artă către nedistincția între semnificație și semnificantul al abstracției, către întâmplătorul conceptual al performanțelor, către cumplitul gestualism al artei informe, pardon informale, către automatismul efectual al clipului fotografic, către lipsa de adevăr specular, ba virtual al artei informatice, către iluziunile artei cinetice. Într-un cuvânt, către haosul definițiilor.

La zece mii de ani de la Altamira, nu știm încă să spunem ce este arta. Exact opusul direcției în care s-a așezat acest operator sicilian, cu completa sa, calmă, palpară, tactilă, narativă, antropică.

Donat Conenna

SCURTĂ DESCRIERE A VIZIUNII MELE ARTISTICE

Din copilărie am avut privilegiul de a mă cufunda în artă admirând portretele minunate ale lui Emanuele Di Giovanni, celebrul pictor catanian. Acesta a fost vraja inițială care a declanșat fascinanta mea călătorie în lumea picturii; plină de numeroase succese artistice, expoziții personale și opere ale mele răspândite în jurul lumii. Am început cu portretistica pentru a aborda apoi diverse teme precum peisajul, natura moartă și nudul.

Eu personal încerc să exprim și să evidențiez ceea ce alții nu văd și să o fac cu ochii mei. Îmi definesc pictura ca o poezie mută, așa cum spunea Leonardo da Vinci.

Astăzi, după o lungă experiență picturală și după ce am abordat numeroase subiecte, m-am axat pe studiul intens al Siciliei, țara mea. În special asupra apei, în toate nuanțele sale, reflexiile sale, culorile, strălucirea, transparența și cum este un element de viață, caracteristic insulei mele; cum este și Vulcanul Etna, de asemenea parte a studiilor mele, cu gălăgiile sale lavice.

Am ajuns la concluzia că studiul apei este unul dintre cele mai dificile lucruri de reprezentat, iar privind picturile lui Turner am înțeles că apa și lumina sunt aproape imposibil de esențializat.

Gaetano D`Aquino