Gaetano D' Aquino (1969) - Il Pensatore

Olio su tela 40x45 di Gaetano D' Aquino cu fotografie autentificate

Gaetano D`Aquino s-a născut în Catania la 30 august 1969, unde locuiește și lucrează în prezent. După ce a obținut diploma de maturitate artistică la liceu, a aderat la mai multe mișcări artistice contemporane.

D`Aquino și-a început propriul său drum în domeniul picturii, dăruind viață viziunilor sale creative printr-o varietate de teme și tehnici. Acest parcurs l-a făcut un reprezentant distinct al artei contemporane.

operele lui D`Aquino au fost achiziționate în numeroase colecții importante, atât publice, cât și private, și au găsit spațiu în reviste specializate și cataloage de artă.


EXPOZIȚII personale și de grup:

1998 Mai Artistic Catanez, Catania (collegial)

2000 Galeria, Il Massimo, Catania (personală)

2000 Întâlnire cu Pictura, Mascalucia (colocvial)

2001 Galeria, Giotto, Catania (personală)

2004 Prima prezentare de artă contemporană, BOHEMIEN, palat comunal, Acireale

2004 Eveniment de Artă KATACLOÒ, Teatrul Metropolitan, Catania (Collegial)

2004 Galeria, Il Massimo, Catania (personală)

2005 a doua Estemporană de Pictură coordonată de Vittorio Sgarbi, Nineo

2005 Premiul Literar și Artistic ARETUSA Terțul Mileniu, secțiunea pictură, clasament întâi, Centrul Sicilian pentru Difuzarea Culturii, Sediul Regional Siracuza

2006 Culorile din interior și din afara dreptunghiului verde, Rapsodii ale artelor vizuale contemporane, Hotel Luna, (Oleggio Castello, Milano) coordonat de Donat Conenna

2007 Arte Fieră, Le Ciminiere, Catania

2007 Galeria, Arte Nuvò, Catania (personală)

2007 Galeria, Art Gallery Ortigia, Siracuza (personală)

2008 Tremestieri, Arte XIV ediție, Tremestieri Etneo

2009 Galeria, Il Massimo, Catania (personală)

2012 Galeria, Civico 69, Firenze (personală)

2015 Ziua Artei și Creativității EMPIRE, Catania (colocvial)

2015 Europa Eventi Arte, centru comercial Porte di Catania (Collegial)

2016 Galeria, Colecții Contemporane, Enna Bassa (collegial)


GAETANO D`AQUINO ȘI ADEVĂRATA FIINȚĂ A LUI DONAT CONENNA

Pentru a atinge adevărata ființă a ființei (din personaj, obiect și din fiecare alt concept vizual) este necesar să existe suferința procesului cognitiv. Tradus în cuvinte simple: trebuie să știi să pictezi.

Într-un moment ulterior putem lua în considerare toate mișcările „ex”-lui (a exprima, a exterioriza, a asculta, a expune) care conduc omul să devină exprimatorul realităților, externe și interne pentru el.

Pentru a încadra în lumina potrivită cazul D`Aquino, Gaetano D`Aquino din Catania, este necesar să parafrazezi pe Descartes. Pictez, deci exist. Un axioma care poartă mitul imaginii, de care toți suntem purtători inconștienți prin moștenire culturală, indicând posibilitatea ca gândirea să atingă ființa. Pentru artiști, acest fel de „sindromul lui Buonarroti” („De ce nu vorbești?”) este perceput - în mod mai mult sau mai puțin - în raport cu propriile posibilități narative.

Motivul pentru care Gaetano D`Aquino se apropie de pânza albă și o „incinge”, începând să marcheze schița grafică, care apoi se umple de culori, oferind astfel grația adevărului imaginii obținute, stă tocmai în acea operație de mimetism, pe care noi muritorii săraci nu o știm face: adică să aducem la suprafață - pe pânză, chiar dacă limitată și limitantă - orizonturile exterioare și interioare ale peisajului, obiectului, personajului, conceptului.

O operațiune care, în diverse stiluri, a străbătut secolele și istoria artei, dar care cheamă (din vocație) din ce în ce mai rar artiști ai unei realități „totale”, precum D`Aquino.

Operatorul imaginii, în special fețelor anatomice, pe care o poate defini bine hiper-operatorul, atunci când în „icoanele” sale civile, laice, profane, salvează subiectul adus în prim-plan, pe pânză, de capcanele impresiei, adică de tentația de a rezuma, de a esențializa. Catifelatul „Trup de femeie” este narrarea unui trup de femeie: nimeni nu va avea ideea să vadă altul.

D`Aquino lucrează cu un ciocan infinit, jucându-se cu o semnătură capilară în detaliile epidermice ale operei, pe care apoi o învăluie într-o succesiune de văluri cromatic, până se obține unicitatea subiectului, exact - „ca și cum” - pictorul din Cetatea Cataniei ar vrea să fure lumii acele (deja rare) fracțiuni de integritate plastică și să le facă să pară vii pe pânzele sale. Dar nu e atât de simplu, bineînțeles.

Și iată orientarea sa lentă, meditativă, spre realitate: chiar și în fixitatea unui singur fotogram, a ființei, a „trăirii” unui peisaj, a unui obiect, a unui personaj, a unui concept, sunt traversate de o lumină pe care noi o numim de definiție „fotografică”, dar care nu este altceva în Gaetano D`Aquino decât dorința voluptuoasă de a atinge mimetismul absolutului natural, de a marca cu rigoare înconjurătorul, de a reda fidelitatea somatică exactă a anatomiei.

Ar fi ușor, așa cum se întâmplă mereu cu pictorii realiști, hiperrealism, să invocăm drepturile deja vechi la interpretare pe care omul, fără îndoială, trebuie să le revendice, și care - este dovedit istoric că - a condus concepția despre artă spre neîmpărțirea între semnificație și semnifiant al abstracției, spreجز entuziasm conceptual al performanțelor, spre populismul gestual al artei informe, iartă abstras, spre automatismele effectuale ale fotografiei, spre lipsa adevărului specular, mai degrabă a artei informatice, spre iluziile artei cinetice. Cu alte cuvinte, spre haosul definițiilor.

La zeci de mii de ani de la Altamira, încă nu știm exact ce este arta. Exact opusul direcției în care s-a plasat acest operator sicilian, cu completarea sa afirmată, calmă, palmară, tactilă, narativă antropică.

Donat Conenna

SCURTĂ DESCRIERE A VIZIUNII MELE ARTISTICE

Încă din copilărie, am avut privilegiul de a mă scufunda în artă admirând portretele minunate ale lui Emanuele Di Giovanni, celebrul pictor sicilian. Acesta a fost vrăjitoria inițială care a declanșat fascinanta mea călătorie în lumea picturii; plin de succese artistice, expoziții personale și opere ale mele răspândite prin lume. Am început cu portretistica pentru a aborda apoi diverse teme precum peisagistica, natura statică și nudul.

Eu personal încerc să exprim și să subliniez ceea ce alții nu văd și să o văd cu ochii mei. Îmi definesc pictura ca un poem mut, așa cum spunea Leonardo da Vinci.

Astăzi, după o amplă experiență în pictură și după ce am abordat numeroase subiecte, m-am concentrat pe studiul intens al Siciliei, a pământului meu. În special apa, în toate nuanțele sale, reflexiile, culorile, luciul, transparența și cum este elementul vieții, caracteristic insulei mele; ca Vulcanul Etna, de asemenea parte din studiile mele, cu fluxurile sale de lavă.

Am ajuns la concluzia că studiul apei este unul dintre cele mai dificile lucruri de reprezentat, iar privind picturile lui Turner am înțeles că apa și lumina sunt aproape imposibil de esențializate.

Gaetano D`Aquino